Laponia, o destinație inedită de vacanță!
Nu m-am gândit niciodată că voi ajunge în Laponia, atât de aproape de Polul Nord, pe care nu l-am considerat niciodată o gaură neagră ca anumiți conspiraționiști, dar nici ca pe un teritoriu de care voi ajunge prea aproape.
Întâmplarea a făcut să ajung în Levi, stațiunea de schi preferată a lui Moș Crăciun. Eu n-am schiat, dar în Levi sunt cele mai mari pârtii de schi din Finlanda. Iar de la hotelul Levi Panorama poți coborî cu gondola sau cu schiurile, dacă le ai pregătite. Eu nu am stat la acesta, dar am auzit că priveliștea era de vis.
Prima zi în Levi: împrietenirea cu renii!
Am stat într-un apartament de lângă Hotelul Sokos. Aveam și saună, așa cum au avut și toți ceilalți turiști de la Levi Sokos. Știam dinainte de a merge în vacanță că, în general, finlandezii au în case saune. În prima zi am fost la cursa cu sania trasă de renii care știau atât de bine traseul, astfel că mergeau fără însoțitor. Îți conduceai singur sania. Se pare că renii sunt destul de leneși și nu o ia prin troienele de zăpadă, preferă să rămână pe traseele dezăpezite, pe care le cunosc. Renii trăiesc în zonele în care cresc licheni, cum ar fi nordul Europei, Asiei, Americii de Nord și Groenlandei. Am avut șansa să-i hrănim. Deși nu sunt agresivi, nu sunt nici foarte prietenoși, nu le place să fie mângâiați, dar pot fi atrași ușor cu licheni.
Fiecare ren din Laponia are stăpân, iar coarnele lor care cad sau sunt toaletate de stăpâni devin tot felul de suveniruri. Eu am luat câteva obiecte pentru cei dragi din coarne de ren.
A doua zi: casa secretă a lui Moș Crăciun
A doua zi am descoperit casa secretă a lui Moș Crăciun, numită casa Rudolf. Curiozitatea copiiilor a fost: de ce Rudolf nu are nasul roșu? Așa am aflat cu toții că renii zboară în noaptea de Crăciun pentru că mănâncă licheni cu praf magic preparat de Moș Crăciun. Tot atunci i se înroșește nasul lui Rudolf.
Eu știam o legendă cu porumbul pe care îl mănâncă renii, acesta fiind primit de Moș Crăciun de la un vrăjitor puternic. Poate în poțiunea magică a moșului pune mălai din acest porumb. Cine știe? Doar Moș Crăciun, care nu a vrut să împărtășească secretul, dar a zâmbit și m-a chemat să facem o poză.
A treia zi: cu câinii prin pădure
Alaskan husky sunt câinii înnebuniți după mișcare, ar alerga ore în șir, astfel că pentru turiști devine o experiență inedită plimbarea cu sania trasă de câini husky. Cei care trag sania nu sunt Siberian Husky, aceia pe care îi știm din România, cu ochii de culoare deschisă. Alaskan Husky sunt bruneței, cu ochii căprui și extrem de puternici.
Ne-am împrietenit mai ales cu câinii Alaskan Malamute, care ne întâmpinau extrem de prietenoși. Unii turiști glumeau spunând că au lustruit câinii de cât i-au mângâiat.
Tot aici mi-a făcut fotograful câteva poze drăguțe.
După experiența plimbării prin pădure, seara, vestita Aurora Boreală mi s-a arătat. Dacă ajungi în Țările Nordice ai foarte multe șanse ca cerul să-ți ofere un spectacol al luminilor. Aurorele se pot vedea spectaculos între orele 19 și 2 noaptea.
A patra zi: Rovaniemi, sătucul lui Moș Crăciun
În Rovaniemi își are reședința oficială Moș Crăciun. Aici îi poți lăsa scrisori. Tot de aici poți trimite celor dragi scrisori, vor ajunge dacă ai noroc ca Poșta Română să fie pe fază. În Rovaniemi mi-am făcut din nou poză cu Moșul. Nu poți face poză tu cu telefonul, ci trebuie să fii pregătit să o achiziționezi chiar de acolo în format fizic sau digital.
Din Rovaniemi am luat majoritatea suvenirurilor, fiind o grămadă de magazine. Am traversat de mână Cercul Polar și mi-am pus rudele să intre pe camera web din Rovaniemi ca să facă un printscreen în timp real.
Dacă ai copii mi se pare de neratat Parcul lui Moș Crăciun unde cei mici pot modela turtă dulce sau să participe la Școala de Elfi. Totuși, pentru Școala de Elfi e bine ca cei mici să înțeleagă engleza. Constant sunt spectacole de acrobații. O sală cu sculpturi de gheată, micuță, dar impresionantă poate fi vizitată în acest parc. Bineînțeles că Moșul apare miraculos și aici, iar suvenirurile sunt nelipsite și din acest din acest loc.
A cincea zi: plecarea din Laponia
În cea de-a cincea zi am plecat. Totuși, înainte am trecut pe la un market pentru a-mi umple bagajul cu dulciuri. Nu de alta, dar au multe opțiuni diferite de ale noastre. Rar am văzut Oreo, ci rafturile erau pline de biscuiți Domino. Aveau ciocolată cu licorice, jeleuri cu licorice, batoane cu licorice, așa că am luat din toate acestea câteva. Atât din dorința mea de a le încerca, cât și din dorința ca cei din România să guste ceva altfel. Licorice e lemnul dulce care are o aromă pe care ori o iubești, ori o urăști. Eu credeam că o urăsc, până când am ajuns în Laponia și am găsit combinațiile potrivite.
Să ajung în Laponia a meritat pe deplin, a fost o vacanță inedită. Finlandezii sunt civilizați, iar temperaturile, deși joase, mi s-au părut ideale, știind că mă aflu în Țara lui Moș Crăciun. Soarele, iarna, e pe cer doar vreo 4-5 ore, dar asta nu a făcut decât ca atmosfera să fie de vis atunci când luminițele și felinarele stradale se aprindeau.
