Una dintre plăcerile mele, nevinovate deocamdată, este de a scrie, iar când asta îți place, te macină, cauți tot felul de portițe pentru a ajunge să scrii, blogul fiind una dintre ele, iar o alta a fost și articolul ăsta, când am descoperit concursul de la Guerrilla, Vocea Ascultătorului. Am trimis textul pe 4 noiembrie, cu câteva minute de termenul limită.

Cum ar arăta o zi din viața ta dacă ai aparține sexului opus?

Sunt fată, poate femeie pentru unii, poate copilă pentru alții, așa aș fi și ca bărbat: oglinda societații, personalizată în cazul de față cu: băiat, bărbat și copil. Din când în când, aș avea sclipiri autentice, aș fi eu, așa cum nimeni nu ar putea să mă cunoască, atunci s-ar putea să plâng sau să țip. Ar fi în regulă, mi-aș scoate plușul ascuns sub pat, dând totuși boxerii și șosetele la o parte, poate chiar amintindu-mi că unele trebuie spălate, și l-aș îmbrățișa pentru că aș fi un bărbat cu o latură emoțională puternică. Nu aș putea fi altfel decât un sensibil cu o mie de măști.

O zi din viața mea de bărbat ar fi obișnuită, m-aș trezi cu Beyoncé care s-ar dezlănțui la prima oră prin alarma mea cu “If I were a boy” doar ca să nu uit ce-și doresc femeile de la noi, și pentru că e mai bine să te trezească Beyoncé, decât Morning Flower sau cocoșul la 5 dimineața, ca în copilărie. Aș merge la baie cu bustul gol, fără două bile grele pe care aș fi îngrijorat că le văd vecinii. Și ce dacă mi-ar vedea bufnița de pe piept? Să dea vina pe tata, el avea părul negru și des ca un vârcolac, mama îi spunea: “ursulețul meu”. Ajuns în fața oglinzii m-aș chinui să-mi aranjez părul cu gel, aceeași moștenire, deci aș arata ca tata. Probabil doar dinții ar fi ca ai mamei, dar nu genetica ar fi responsabilă, ci faptul că trăgeam de bomboanele de pe băt, rupându-le cu dinții din față. Nu aș pierde ore pictându-mi fața cu îndemânare, cel mult m-aș spăla pe dinți, iar dacă nu uit, și pe ochi. Dimineața aș mânca mult, atunci când nu aș fi în fugă pentru a ajunge la birou. Probabil aș mânca mult tot timpul gândindu-mă că bărbații au voie să consume 2500 de kcal pentru o viață sănătoasă. Am voie să mănânc cu o ciocolată în plus față de fetele din jurul meu.

În metrou aș ceda locul unei fete drăguțe uitându-mă cât de seducător aș putea la ea, dar, probabil, aș părea doar ca cineva care a rămas cu gâtul înțepenit. În unele zile, aș avea noroc, fata drăguță mi-ar da numărul, datorită gelului de păr, desigur! Intr-o zi obișnuită, totuși, doar m-aș plânge în gând că mi-e somn de pic din picioare și mai bine îi cedam locul babei cu 5 plase în mână decât blondei cu telefonul folosit pentru a se uita la farduri sau rochii. Bărbat fiind, nu aș pierde o avere pe farduri și nu aș face diferența între primer sau mascara, aș stii totuși cum arată rujul.

La birou aș bea cafea gratis și i-aș da o pastilă de stomac unei colege care e in acea perioadă a lunii. Aș fi genul de tip care umblă cu pastile doar pentru că mama e farmacistă și a reușit să-l sperie rău de tot. M-aș uita cu milă la colega care arată ca atunci când mă lovesc în stomac cu un colț de birou. Rectific! M-am pripit! Arată ca cineva care primește un șut între picioare. Săraca! I se întâmplă asta o dată pe lună?

Seara, mi-aș suna bunica să-i spun că o iubesc, și mama să o întreb dacă poate să-mi trimită ceva pachet cu mâncare la capitală. E greu și cu salariul aici!

Noaptea, aș merge cu băieții în club și m-aș lăsa captivat destul de ușor de două picioare lungi și descoperite, ca spre dimineață, mai sărac în buzunar, dar mai bogat vizual mi-aș da seama că probabil a fost o clientă falsă care și-a luat comision pe toată băutura pe care i-am cumpărat-o. Oricum nu aș știi ce culoare au ochii ei, dar cu siguranță are cupa D la sutien. Am o soră, aș știi cupele la sutien pentru că am auzi-o toată copilăria plângându-se că poartă cupa A. În copilărie nu înțelegeam. ”A” nu e cea mai bună notă în sistemul american? Oricum, nu aș mai fi făcut gluma asta cu nicio femeie după ce m-am ales cu un tablou în cap de la sora mea. Nu o fi fost tabloul cu sutiene, dar sigur a contribuit la a îmi intra în cap toate informațiile necesare.

Ajuns acasă nu m-aș gândi să mă demachez , nici să folosesc cremă hidratantă. Probabil aș regreta peste ani, dar aș fi hotărât să-mi las barbă când nu m-aș mai recunoaște în oglindă. Aș spera să fie la 80 de ani, și puștii să mă confunde cu Moș Crăciun.