Home Blog Page 13

O descoperire super, competiția de blogging

9

Era momentul în care mă uitam la numele: cătălinapopa.com și încercam să mi-l asum. Mă uitam la fetița minusculă pe post de “i” și mi-o voiam dragă. Era momentul în care eram hotărâtă să scriu pe blog, ceva mai des decât o dată la 3 luni. Așa că m-am gândit că e o idee bună să găsesc și niște locuri în care să promovez ce scriu. Jurnal am deja, de ce mi-aș mai face unul online? Voiam ca măcar un om să citească, chiar și doar printre rânduri. Mi-a venit ideea să caut grupuri pe Facebook în care oamenii își distribuie articolele, am dat de SuperBlog și uite cum am ajuns să nu distribui în niciun grup articolele, dar să citesc mai multe despre acest grup care m-a stârnit. Mi-am dat seama încă de la început că e ceva neobișnuit, dar nu știam ce.

Uite așa, cu descoperirea făcută în ordine inversă decât se întâmplă cu majoritatea – în general afli de competiție, apoi de grup – a început o aventură în lumea advertorialelor creative despre care nu știam nimic studiat, doar organic. Reclama fiind atât de agresivă în lumea modernă știm, de fapt, mai multe decât credem.

Ce e SuperBlog?

Am mai scris și în articolul meu de înscriere, e o competiție pe diverse teme oferite de sponsori. La fiecare probă există premii individuale, iar dacă scrii la toate probele și te clasezi pe podium (I,II,III) mai câștigi niște bănuți. Anul acesta s-au primit:

  • locul I – 2000 de lei
  • locul II – 1000 de lei
  • locul III – 500 adică eu, nu euro, tot lei 🦁.
În mijloc e locul I, locul II în dreapta, eu în stânga.

Spring SuperBlog e un fel de Sprint SuperBlog. O cursă de viteză atât prin gestionarea timpului de a scrie la probe în termenul limită, cât și prin rapiditatea cu care apar. Vreo trei pe săptămână. Nu pare mult, dar în contextul în care sunt tot felul de probe, de subiecte, la un moment dat, termenele devin un stres.

Cum sunt probele?

Unele probe îți sunt dragi din prima, pe altele le urăști, pe unele le iubești când le vezi și le detești când apar notele. Cele mai multe te fac la prima impresie să exclami finuț: WTF, dar îți trece. Citești încă o dată enunțul, bagi repede pe google câteva cuvinte care nu aveai habar ce înseamnă, cum ar fi “e-mobility”. Citești și sursele de informare cu un ochi plângând și unul râzând și apoi NU AȘTEPȚI, ci GÂNDEȘTI.

Măcar dacă gândești variante, ai timp să scoți ideile proaste, să scapi de ele și ai o șansă să vină cea bună. Dacă aștepți să te lovească inspirația în timp ce te uiți la Games of Thornes s-ar putea să iasă un articol în care deodorantul să vrea supremația asupra șamponului și să-l provoace la duel. Ceea ce nu e rău, de fapt… hai că m-am răzgândit. Fiecare are dreptul să-și caute, aștepte sau gândească inspirația. Totuși, un rezumat GoT va fi apreciat de un juriu-fan, dar nu cu o notă bună, ci cu un gând compătimitor.

Scrii pentru tine?

Tot aud că important e să scrii pentru tine la SuperBlog. Poate fi, dar pentru tine poți să scrii despre orice altceva, despre subiecte care sunt “ale tale”.

Așa că nu, nu cred că scrii pentru tine, însă cred că trebuie să scrii conform cu principiile tale. De exemplu, eu, vegetariană fiind, nu aș susține niciodată că mănânc cârnați doar pentru că sponsorul e Măcelarul cel “Bun”, cel mult, dacă chiar vreau să rămân în competiție (aici e tricky. Dacă vrei să scrii la toate probele trebuie să faci mici sacrificii. Nu te obligă nimeni, dar dacă ai intrat “în horă” și stai bine cu punctele e greu să renunți, psihologic vorbind) aș face o poveste ficțională despre o fată sau un băiat care s-au întâlnit în magazinul cu cârnați. Mă rog, asta aduce mai mult a film erotic-comedie, dar înțelegeți voi. Nu m-aș raporta la mine. Da, poți să faci și asta. Cerul e limita! Și condițiile tehnice…

De ce să participi la SuperBlog?

  • Pentru a te testa. Să vezi dacă ai disciplina de a respecta niște termene, niște condiții tehnice, niște reguli.
  •  Premii! Poate nu câștigi nimic, însă nu trebuie să pleci cu gândul ăsta. Cum sigur e un câștigător, iar el poate. Tu de ce ai fi mai prejos? Sunt în competiție oameni cu copii, cu joburi full time. Oameni care scriu noaptea, oameni care au toată ziua doar pentru a scrie… Nu ai de unde să știi cine câștigă. Tu scrie ceva ce ție ți-ar plăcea să citești și vei avea, cel puțin note mari, dacă nu măcar vreo mențiune la vreo probă individuală sau poate chiar vei fi in clasamentul final în primii 3.
  •  Să cunoști oameni noi! Pentru asta îți recomand să te înscrii în grupul de pe Facebook. SuperBlog e o comunitate frumoasă cu oameni inteligenți.
  •  Să-ți crești popularitatea blogului, mai ales dacă ești la început.
  • Pentru statutul de finalist la gală!

Ce gală? Unde? Cum?

Fiecare maraton de SuperBlog se finalizează cu o petrecere/excursie prin țară. Există unul primăvara și unul toamna (și noi ca școlarii, nu degeaba sunt bloggeri care au comparat competiția cu o școală).

Anul acesta am fost cazați la sponsorul Hotel Miorița din Neptun, iar a doua zi, după ce am chefuit până la 2:00, am mers la Paradis Land care m-a inspirat pentru un viitor articol despre parcurile de aventură. Când scriu ora 2:00 mă refer la colegii mei. Eu la 22:50 sforăiam în ritmurile în care se cânta lângă tort la petrecere, însă l-am admirat din poze și pare delicios).

Cum am fost eu înainte și după gală? Cam așa

Sursă: Facebook

Fericirea e o alegere și vine în funcție de scopul pe care ți-l stabilești. Abia pe la jumătatea competiției mi-am dat seama că scopul meu este să mă aflu pe una dintre cele trei poziții. Pornisem cu cel de a câștiga ceva măcar la una dintre probe și s-a schimbat pe parcurs.

Nu e nicio problemă dacă din a fi în primii 10 se schimbă în a îți face măcar trei prieteni sau în a termina competiția. Sigur că premiile sunt motorașul acestui concurs, de aceea consider că niște cadouri valoroase sunt binevenite. Poate m-ai judecat acum, dar caută în tine însuți și răspunde-ți la întrebarea: aș scrie pentru o companie de calorifere pe ochi călduroși? Poate… dacă e compania vecinei preferate, aia care mă împrumută cu zahăr și strânge după câine.

În loc de încheiere, un pic din atmosfera și fâstâceala (a mea) de la gală:

E ca atunci când…

1

Am cautat în dicționar să văd ce înseamnă viață și e definită ca timpul, șirul de evenimente cuprins între naștere și moarte. M-am gândit la viata mea, la definiție și am concluzionat că nu este o definiție corectă. Pentru că viața nu se traduce în evenimente, ea curge mai lin sau mai abrupt în fiecare secunda și evenimentele doar ne marchează pe noi oamenii într-un mod sau altul.

Să mănânci o înghețată cu iubitul în parc nu este un eveniment și totuși este viață, dar să te îneci cu inelul de logodnă în timp ce savurezi cu nesaț înghețata, sigur este un eveniment important. Și cumva te marchează nu pentru ideea de a fi cerută de nevastă, cât prin modul și mai ales emoțiile pe care ți le-a trezit.

Viața curge lin, e ca atunci când ești copil și mănânci, alergi în curte la bunici și te joci cu toate vietățile, dormi și razi și apoi o iei de la capăt. E ca atunci când doi oameni se îndrăgostesc și lumea capătă culoarea curcubeului și pare mai buna. E ca atunci când ei înșiși o transformă prin veselia, dragostea și inimile roșii din pluș, încărcate cu speranța pe care o răspândesc.

sursă: Pixabay

Viața curge și abrupt, e ca atunci când cineva drag îți face cu mâna și se duce mai aproape de Dumnezeu și te veghează de acolo. E ca atunci când viata ta sau a celor dragi atârnă de un fir de ață și Dumnezeu îți scoate în cale un doctor minune, un om cu suflet de aur și ești salvat în cele din urmă.

Viața curge și se scurge printr-un tăvălug de emoții, de oameni, de culori, de fapte și mai ales de cuvinte spuse și nespuse. Viața se ascunde și în cele mai mici încăperi, o găsești și în inima unei furnici si în agilitatea unui purice, asa cum o găsești și în decadența unui om rău sau speranța unuia bun.

Viața este un soi de academie de muzică, e ca atunci când asculți Beethoven și deodată te învăluie Aretha Franklin, ca apoi sa te înviorezi pe ritmuri de Beatles și să intri în agonie cu Avicii. Dar e și o academie de jocuri. E ca atunci cand ii bați pe toți la remi, faci cubul Rubik și te împotmolești la o ghicitoare.

Sursă: Pixabay

Și mai e și o cafenea. E ca atunci când bei o cafea buna și citești o carte și deodată cineva îți toarnă venin pe bluză, în suflet și în condei și îți spune: Eu plec, tu ramai sa plătești. Și plătești in ani cu stres, cu munca, cu ambiții deșarte sau împlinite, iar când nu îi mai ai, îi cauți în amintiri, în vorbe bune, în dulcegării mai dulci ca mierea și ai fi în stare sa dai toți banii pe ele. Și viata e clipa și tu o fracțiune de secunda, e ca atunci când ești, respiri și dintr-o dată nu mai ești, ai dispărut și lumea a devenit un loc mai tăcut.

E ca atunci când arunci o privire înapoi și îți zici zambind: Ce călătorie frumoasă am avut, ce bine ar fi sa o pot lua de la început!

Sursă Pixabay

Pentru această scriere emoționanță îi mulțumesc Oanei, de la HR Passion. Deși marea ei pasiune rămâne domeniul resurselor umane, Oana poate scrie despre orice și a dovedit-o prin acest text, dar și prin cele pe care le găsești pe noul ei blog InimaDinCuvinte.

Lumea e un loc straniu, chiar și de Paște

3

“Mergem în Tunisia, mergem în Tunisia!”. Pardon, nu mergem în Tunisia, așa cântam eu și prietenul meu când încă speram să câștigăm o excursie. Nu s-a întâmplat, însă: “Mergem în Sibiu! Mergem la Valea Zânelor!”. Avem un itinerariu pentru acest Paște, de aceea, m-am scos și nu am stat în bucătărie nici măcar 15 minute. Mă rog, am stat de dimineață să fac un sandwich. Nu se pune, nu?

Nu despre ce fac Paștele acesta vreau să scriu. Nu încă, ci mi-am dat seama că indiferent dacă petreci Paștele pe drumuri, acasă așteptând musafirii sau pe la rude, profitând de cozonacii făcuți de cei mai harnici, ești norocos că nu îl petreci în anumite zone din lume.

Avem și în România o grămadă de obiceiuri, mai stranii sau mai banale, dar nu pe asta mă voi axa. Dacă în zona Brașovului se aruncă buzduganul, nu au decât! Mie oricum mi se pare simpatic cum, oameni în toată firea, ne entuziasmăm la ouăle vopsite și atunci când învingem la spartul lor. Sigur că e o tradiție mult mai profundă de atât, dar privită din afară, dacă aș fi un observator care nu știe nimic despre Paște, mi s-ar părea hilar, așa cum mi se pare biciuirea fetelor în Cehia. Chit că se face cu nuiele create manual din salcie și decorate cu panglici, nu aș vrea să mă nimeresc pe acolo. Poate doar dacă aș crede cu adevărat că salcia îmi va transfera vitalitate și fertilitate, așa cum spune tradiția. Cu același scop, în Slovacia se aruncă apă pe femei.

Sursă: www.welcometobratislava.eu

Ramurile de salcie sunt decorate și în Finlanda de copii cu o săptămână înainte de Paște. Salcia fiind primul copac care anunță venirea primăverii. A doua zi, copiii merg costumați, un fel de Halloween am putea zice, și primesc dulciuri și bani. Mie îmi amintește un pic și de colindețe. Așa că Finlanda ar fi foarte distractivă pentru copii și o risipă de iepurași de ciocolată pentru noi.

Ceva mai departe, în S.U.A, la Casa Albă, copiii s-ar distra rostogolind ouă cu o lingură imensă, o tradiție de peste 130 de ani. Acum s-a extins și se organizează chiar mai multe concursuri.

Sursă: www.whitehouse.gov
Fotografie realizată de Joyce N. Boghosian

Poate mai puțin plăcut pentru copii ar fi în Bulgaria când cea mai în vârstă dintre femei freacă obrajii copiilor cu primul ou înroșit. Oare ce se întâmplă dacă se înroșesc deodată mai multe ouă? Începe, exact ca la noi, lupta dintre ouă. Care ou e mai puternic? Păi… ăla de lemn, eu deja l-am ascuns pe al meu în mânecă. Diferența dintre noi și bulgari ar fi că ei ciocnesc ouăle și de pereții bisericii.

Amatorii de omletă ar trebui să viziteze Franța. În fiecare an se face o omletă din 4500 de ouă in cea de-a doua zi de Paște în Haux. Iar asta e o omletă făcută din 15000 de ouă în Bessières:

Sursă: https://www.nbcnews.com

Dacă te afli în Grecia vei vedea numai ouă colorate roșu, reprezentând sângele lui Isus Hristos. Ai grijă totuși dacă te duci în Corfu. Localnicii aruncă vase pe geam pentru “a sparge ghinionul”.

Indiferent unde petreci Paștele, cât de mult ții la tradiții, e o ocazie minunată de a te înconjura de oamenii dragi. E și un prilej de a căuta liniștea și de a îți umple inima cu lumină și înțelepciune. Paște fericit cu mult parfum oriunde te-ai afla, nu doar în Ardeal!

Cum sărbătoreşti Ziua Cărţii?

1

Astăzi e Ziua internaţională a cărţii şi a drepturilor de autor. M-am gândit cum ar fi de sărbătorit astăzi şi nu numai:

  • Citeşte cel puţin o pagină astăzi indiferent de cât timp ai. Sigur că dacă reuşeşti mai mult, e cu atât mai bine. Alege o carte preferată sau încearcă ceva nou. Poţi să citeşti înainte să adormi sau pe drum spre casă sau spre job.
  • Fă-ţi plăcerea şi achiziţionează cărţile la care visai de mult. Multe site-uri de cărţi au oferte avantajoase astăzi.
  • Fă-i cadou o carte cuiva drag! Trebuie să ştii că persoanei îi place să citească şi să alegi un titlu mai necunoscut pentru că cel mai mare inconvenient este că s-ar putea să o fi citit deja. Gestul contează oricum. Alege o carte care ţie ţi-a fost dragă sau care crezi că e potrivită pentru persoana căreia i-o faci cadou. Cărţile sunt întotdeauna cadouri cool.
  • Cere câteva recomandări de cărţi de la prietene. Că te întâlneşti la cafea şi deschizi subiectul sau că faci o conferinţă pe Skype, Facebook sau WhatsApp, cărţile conectează oameni.
  • Scrie tu! Poate ţi-ai dorit întotdeauna să scrii o carte. Poţi să te gândeşti la un subiect şi să faci începutul. Poate nu e cazul să te avânţi din prima la un roman, scrie o povestire scurtă.
  • Dacă ai copil citeşte împreună cu el. Poate chiar faceţi un desert împreună şi cântaţi “La mulţi ani” pentru cărţi. Nu sună rău să înţeleagă de mic că o carte e valoroasă, au lucrat mulţi oameni la ea şi are propria ei Zi.
  • Dacă ai mai mult timp, du-te şi citeşte la bibliotecă sau împrumută o carte. Astăzi e şi Ziua bibliotecarului în România.
sursă: Pixabay
În cărți există mai multe comori decât în toate cufărele piraților de pe Insula Comorii – Walt Disney

Merită să mergi la un târg de haine?

7

Mulțimea de haine împinge cu forță în ușile dulapului și pare că le rupe din balamale? Eșarfele ți-au acaparat cuierul? Curelele par șerpi întinși pe covor? Bijuteriile nu mai au loc nicăieri? Cum faci să scapi de ele și să te alegi cu ceva? Sună a teleshopping, și ar fi, dacă răspunsul meu nu ar fi următorul: Orice! Doar nu-ți bate capul cu un yard sale.

Astăzi am fost la primul ”târg de haine” cu mult entuziasm, haine drăguțe și ieftine și ideea de a scrie o postare despre: ”Ce trebuie să știi despre târgurile de haine”. O astfel de postare ar fi total nepotrivită pentru că ori nu am nimerit eu bine (ceea ce e foarte posibil, având în vedere că nu auzisem niciodată de ei, nu am mers la vreun târg deja consacrat), ori nu am înțeles nimic.

Noi, expozantele, când încă nu știam ce ne așteaptă

A fost ca o întâlnire între o grămadă de fete la o felie de chec și o cafea pe care au dat 90 de lei, dar s-au gândit să scoată la aer și hainele. Sărăcuțele textile, după ce au fost spălate și călcate câteva ore, s-au gândit să facă o plimbare cu Uber-ul, să își etaleze ”formele” pe stander și să se întoarcă acasă… cu toatele. Pentru că, nu-i așa? ”Nu lăsăm pe nimeni în urmă!”.

Totuși, ce ar fi de știut despre târgurile de haine?

  • Există o taxă pentru expozantă. Nu ar trebui să fie mult în condițiile în care vin oameni care să se poată bucura de hainele expuse de tine.
  • Hainele trebuie să fie curate, în stare foarte bună.
  • Poți să te împrietenești cu alte fete.
  • Poți să vinzi și cărți, jucării, haine pentru copii. La târgul la care am nimerit eu, aș putea să spun că au fost mai mulți părinți care căutau pentru copii, deși nu cred că vreo expozantă a adus ceva potrivit. Când scriu ”mai mulți părinți” mă refer la vreo 6, dintre care vreo 10 oameni au fost cu totul.
  • Poți să-ți testezi ”puterea de convingere”. Nu fi prea insistent, dar nici nu te ascunde în spatele mormanului cu haine.

Ce am scris mai sus, vine și din experiența mea de client. Sunt amatoare de astfel de târguri, dar nu participasem până acum la unul cu hainele mele și nici nu o să o mai fac.

sursă: Pixabay

De ce nu merită să participi la un târg de haine?

  • Foarte multă muncă: sortează hainele, spală-le, calcă-le, fă-i rost de etichete pentru preț.
  • O zi întreagă irosită. Ar merita dacă ar fi un câștig financiar enorm, în general nu e…
  • Căratul și împachetatul hainelor.
  • Cu toții am vrea să vindem toată marfa. Asta nu se întâmplă niciodată, ne întoarcem cu bună parte din ea.

Cum am putea să scăpăm de hainele vechi?

  • Pe site-uri: OLX, Okazii, Publi24. Cel mai popular e primul, bineînțeles. Și aici e un efort și un risc, dar tot mi se pare o variantă mai simplă.
  • Pe grupurile de pe Facebook. Există mai multe cu reputație bună:  Talcioc 2.0, Schimb garderoba!, Dulapul meu e plin
  • Facebook-ul are propriul Marketplace
  • Dacă vrei totuși să încerci să fii expozant la un târg de haine îți recomand să alegi unul care are pe pagina de Facebook multe reacții, like-uri, vizibilitate. Cel la care am fost eu avea doar 714 like-uri… Trebuia să mă gândesc… Cineva care nu investește în promovarea evenimentului în online, o să ia banii expozantelor și îi va băga pe toți în buzunar, fără să conteze dacă ceilalți ies pe plus sau pe minus. Așa că, mare atenție la organizatori și la detalii.
  • Dacă doar vrei să dai hainele, o variantă e donatul.
  • Dacă ai haine nepurtate, le poți face cadou prietenelor sau le poți invita la o ”sesiune de scotocit” pentru a-și alege ce le place.
sursă: Unsplash

Nu încerc să te fac să nu participi la un yard sale doar pentru că nu a funcționat pentru mine. Te sfătuiesc doar să fii atentă la care participi. În plus, nu mă voi opri din a cumpăra, așa că, vă rog fetelor, continuați să duceți produse faine!

 

Provocări deslușite cu Pizzeria Neobișnuită

3

Se ia telefonul. Se tasteaza *3636. Se stă la pândă lângă interfon. Se scoate aparatul de fotografiat din dotare. Se pregătește zâmbetul. Se surprinde pizza și se mănâncă omul. Pardon, se fotografiază omul și se înfulecă pizza din aluatul proaspăt, necongelat, așa cum e cel de la Dodo Pizza, pizzeria neobișnuită, care e o companie IT.

Arhivă personală

Unul dintre hobby-urile mele este să privesc oamenii în mijlocul propriilor provocări. L-am fotografiat pe domnul rapid, curier. Mă uit, în general, și pe camerele web la bucătarii ce frământă aluatul de zici că o ”să se rupă”. Pot să fac asta datorită Pizzeriei Dodo care are ca obiective: livrarea rapidă și transparența prin cifrele de afaceri care sunt publice. Un alt exemplu de “transparență absolută” este și noul lor blog Dodo Pizza, creat pentu a fi mai aproape de clienți.

Blogul neobișnuit e intitulat grăitor: Pizzeria Neobișnuită și de aici vom afla “secrete” ale afacerii Dodo Pizza. “Secrete” e impropriu zis, nu am stabilit deja că nu au? Vom afla dacă hoții au dat iama la pizza sau dacă cei mai pricepuți bucătari sunt copiii.

Se pare că multitudinea de categorii de pe blog e pentru toată lumea. Eu de abia aștept conținut “pentru hateri”. Până atunci, mă întreb dacă nu Dodonel e cel care le scrie?

sursă: www.facebook.com/DodoPizza.ro/

De ce îmi place Dodo Pizza?

Pe lângă pizza cu crusta de culoare aurie și promoțiile gândite inteligent ar fi și provocările pe care le acceptă. Dodo Pizza a pornit de la un mic restaurant în Syktyvkar și a ajuns să aibă în prezent peste 450 într-o mulțime de țări. Cum se realizează o astfel de performanță dacă nu având niște principii puternice? Sigur că sistemul Dodo IS și cum funcționează ca franciză influențează. Însuși sistemul este o provocare, dar una absolut necesară. Deocamdată, provocările mele nu au legătură cu crearea unei companii IT, însă au cu următoarele valori pe care le-am identificat și la Dodo Pizza:

Provocarea 1 – Cum faci să ”pariezi” pe tine însuți?

Nu există o rețetă pentru a reuși, s-au scris sute de cărți despre asta. Dar niciuna nu-i a ta. Povestea ta doar tu o vei descoperi. Trebuie să îți iei inima în dinți și să încerci, doar așa vei căpăta încredere în tine. Să pariezi pe tine e cea mai bună soluție, dacă nu pe tine? Atunci pe cine să pariezi? Cine te cunoaște mai bine? Cine știe care sunt calitățile și defectele tale? Ce poți și ce nu poți să faci?

Să crezi în visele tale e cheia spre mai puține regrete. Vor mai exista, e imposibil să nu te întrebi uneori: ”cum ar fi fost să aleg altfel?”. Pun pariu că și cei de la Dodo Pizza s-au ofticat când s-au întârziat 3,4% din comenzile de pizza ce trebuiau livrate în 45 de minute în 2018. Au existat și consecințe, atât în ceea ce privește imaginea lor, cât și financiar. E normal, dar atitudinea trebuie să fie de speranță că se poate mai bine, de stăpânire de sine și de dorință spre performanță.

sursă: www.pixabay.com

Regula celor 45 de minute de livrare a pizzei va fi implementată cât timp Dodo Pizza va exista. Sper eu că sute de ani! Asta înseamnă să pariezi pe tine! Simplificat, înseamnă să ai incredere în tine. Să spui lucrurilor pe nume, să nu pleci cu ”nu în brațe”, dar nici să accepți să faci ceva ce nu îți place.

În ceea ce mă privește, eu pariez pe mine cu ceea ce scriu, și sper ca acest articol să-ți placă și să-ți fie util. Conținutul de calitate e una dintre dorințele mele și cred că o pot face. Dacă nu aș crede-o eu? Atunci există altcineva care să mă cunoască mai bine?

Devenim ceea ce gândim cel mai mult, însă şi atragem ceea ce gândim cel mai mult.” – Ronda Byrne, Secretul

Provocarea 2 – Cum faci să îți asumi greșelile?

Amintindu-ți că încercarea de mușamalizare a greșelii va conduce spre un alt șir lung. Eu văd încercarea de a ascunde o greșeală ca un labirint, din care nu poți ieși decât dacă zidurile se dărâmă. Cum se dărâmă? Recunoscându-ți vina.

Cum ar fi fost, de exemplu, ca Dodo Pizza să nu-și asume următoarea situație pe care am citit-o pe dodopizzastory.com? Un curier a ajuns unde trebuia să livreze pizza, dar uitase POS-ul. Curierul s-a întors cu pizza și a lăsat clienții să aștepte flămânzi. Gândirea curierului a fost: dacă nu se plătește, atunci nu se primește pizza. Cei de la Dodo Pizza au fost fairplay, nu au dat vina nici pe client, nici pe curier. Și-au dat seama că trebuie să-și instruiască angajații mai bine și au făcut asta public. Dacă nimeni nu recunoștea respectiva greșeală, nu s-ar fi luat măsuri, nu s-ar fi putut evolua, nu s-ar fi schimbat nimic. Toți pretindem că vrem o schimbare, cum altfel, dacă nu pornește de la noi?

Ca să mă eschivez de asumarea vreunei greșeli de-ale mele, îți scriu următorul citat: “Un om trebuie sa fie îndeajuns de matur să își admită greșelile, destul de inteligent să profite de pe urma lor și destul de puternic să le corecteze.” (John C Maxwel).

O altă metodă ar fi să îți imaginezi că cei dragi te vor ierta dacă îți recunoști greșeala și îți vor da o îmbrățișare atât de dulce:

sursă: www.facebook.com/DodoPizza.ro/

Provocarea 3 – Cum faci să te ții de ce îți propui?

Făcând promisiunea publică! În momentul în care discuți cu oamenii despre planurile tale, ele capătă consistență, capătă ”formă”. Dodo Pizza își face promisiunile publice, până la urmă, așa cum am mai scris, are puternica dorință de sinceritate și transparență.

Blogul meu e o promisiune pe care am făcut-o publică prin simpla lui prezență în spațiul virtual și asocierea cu persoana mea (prin numele blogului și postările de pe Facebook).

Emisiunea pe care am propus-o la Radio Itsy Bitsy a fost o promisiune publică. În momentul în care am mers cu un concept la angajatori, m-am înhămat la munca pe care am ”pariat” că pot să o fac. Așa s-a născut Before & After, ”puiul meu” – cum îl numesc. În fiecare ediție am provocarea de a oferi informații despre un cântăreț și să aleg cele mai relevante piese ale lui. În fiecare ediție simt că vibrez în FM și mă regăsec în toată emisiunea. În fiecare ediție am emoții de îmi vine să fug departe de microfon, dar când am ridicat calea, îmi reamintesc de ce am ales încă de la început să fac asta.

Acestea sunt ”mici promisiuni” pentru mine, combustibilul pentru toate este ”promisiunea mea supremă și eternă”. Aceea de a da tot ce pot, de a mă documenta, de a încerca să fiu cea mai bună variantă a mea în orice proiect întreprind.

Reușim mereu să ne ținem promisiunile? Nu! Suntem oameni, cu toții greșim, cu toții avem limite, dar ce poate fi mai frumos decât să încercăm?

Cele trei provocări mi se par neobișnuite pentru că au puterea de a mă dezvolta personal, iar asta e cu adevărat minunat.

Cât mai puține pariuri pierdute să avem! Dacă credem în noi, provocările vor fi ”poduri” la capătul cărora ne așteaptă o pizza caldă cu multă mozzarella:

www.flickr.com/photos/dodopizzamedia/albums

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019

Pământul e ”cartea” ce merită explorată!

7

Vacanţă vară 2019” sunt cuvintele care îmi răsună în minte. Să te hotărăşti unde pleci e dificil. Scriam într-o altă postare că vreau să călătoresc mai mult prin România, apoi m-am simţit nostalgică pentru căldura din Grecia, marea din Bulgaria sau portocalele din Spania. Am luat un burete imaginar şi am şters aceste destinații din minte, nu pentru că nu m-ar atrage, ci pentru că m-am hotărât ca în acest sejur 2019 să vizitez o ţară necunoscută mie, ce e drept, m-am lăsat inspirată de Dalai Lama: „O dată pe an, du-te undeva unde nu ai mai fost înainte”. Așa că am apelat la doi specialişti, chiar reprezentanţii oficiali ai tărilor respective. Cei doi au primit un dosar detaliat despre mine, despre hobby-urile mele, unde am fost în ultimii ani, ce caut să descopăr în vacanță și le-am spus cele trei motive pentru care călătoresc:

Acum îi am în faţa mea: o doamnă şi un domn. Pe ea am confundat-o cu mama, în primă instanţă, mai ales că a venit cu poza asta imprimată pe tricou:

Egipt – Luxor, pe malul Nilului

Ştiu cât de mult iubeşte mama Egiptul pentru multitudinea de obiective turistice şi misterele pe care acestea le ascund. Cred că s-a aliat cu doamna din faţa mea, i-a făcut machiajul, a coafat-o la fel ca pe ea însăşi ca să acceseze latura mea emoţională. Domnul e înalt, cu o figură serioasă şi sper ca din mapă să nu scoată un bisturiu. E în regulă, a scos o serie de documente despre Tunisia, printre care şi poza asta:

Tunisia – Zidurile și minaretul Marii Moschei din Sousse

Deşi figuri demne, le simt încordarea, fiecare aşteaptă să fie primul care să mă convingă să vizitez ţara pe care el o reprezintă. Femeia i-a luat-o înainte. Vocea guturală mi-a reamintit că nu e mama, ci o doamnă foarte documentată despre Egipt.

– Conform dosarului tău, pe care l-am studiat, consider că destinaţia ideală este Egipt, mai exact Hurghada, pentru peisajele impresionante, fauna subacvatică şi amplasarea avantajoasă pe Malul Mării Roşii. Este o destinaţie modernă, viaţa de noapte este cea mai ofertantă din Egipt. Clima este prielnică în orice moment, apa este caldă şi clară! Sigur că poți să optezi şi pentru o excursie în Luxor și să te bucuri de o corazieră pe Nil. Dar le voi lua pe rând..

– Nu te grăbi! E cazul să-mi spun eu părerea – a întrerupt-o domnul înalt – ar trebui să alegi Tunisia, şi aici te bucuri de vreme călduroasă, plaja din Sousse fiind o alegere minunată. În Tunisia vei găsi oameni prietenoşi, ospitalitatea face parte din tradiţia lor. Hainele colorate ale localnicilor, marea de un albastru cristalin și urmele civilizaţiilor antice te vor face să simţi că eşti într-un alt univers.

– Te asigur că şi în Egipt pare că păşeşti într-o lume cu totul nouă. Ai impresia că piramidele ”cresc” în Europa?​ Indiferent de cât de multe muzee care provin din Egiptul antic ai admira în Europa, ele au un alt farmec atunci când sunt ”acasă”.

Sunt deja impresionată de argumentele celor doi, însă mă văd nevoită să impun reguli, altfel se vor întrerupe la fiecare frază. Pe rând, îi voi lăsa pe amândoi, să-mi dea câte 3 motive pentru care să vizitez destinaţiile propuse de ei și să-mi spună cum pot ajunge să călătoresc acolo.

3 motive pentru a vizita Hurghada:

1. Croazieră pe Marea Roșie

Marea Roșie e unul dintre puținele locuri în care există recife de corali nealterate, așa că o croazieră combinată cu scufundări o să îți ofere amintiri de neuitat.

sursă: pixabay.com

2. Ideal pentru aventură

Poți să faci snorkel pentru a înota cu peșii și să admiri coralii sau să optezi pentru scuba diving și să vezi țestoase marine sau poate vreun rechin. Dacă îți place mai degrabă să fii la înălțime, atunci optează pentru Kitesurf și zboară cu ajutorul vântului deasupra mării calde.

3. Accesibilitate

Din Hurghada e simplu să optezi pentru excursii, cum ar fi la Cairo și să admiri Marea Piramidă din Giza sau poți să mergi la Luxor pentru a ajunge la Valea Regilor, valea cu morminte în care se odihnesc regi și faraoni. În plus, din țară până la Hurghada se fac cu avionul doar 3 ore.

Colossi lui Memnon, Valea Regilor, Luxor, Egipt
Sursă: https://christiantour.ro/blog/

3 motive pentru a vizita Sousse:

1. Plimbare în largul mării

Din Portul El Kantaoui se pot închiria yachturi pentru croaziere relaxante pe Mediterană, iar orașul va căpăta un alt aer privit de la distanță, așa că poți să surprinzi în câteva poze clădirile deosebite sau să te bucuri de fructe de mare sau pește, acestea făcând parte din bucătăria tunisiană.

2. Relaxare la Hammam

Hammam sunt băile turcești, o modalitate excelentă de a te relaxa după ce ai vizitat toate obiectivele trecute pe listă, neapărat și Colosseumul Roman El Jem, un amfiteatru impresionant ridicat în anul 238.

3. Bazarul ”Souq Er Ribba”

Aici a fost suficient să-mi arate poza ca să-mi dau seama că nu o să mă abțin și o să mă întorc în țară cu câteva accesorii neobișnuite, achiziționate de la vechiul bazar al orașului, ce redă atmosfera medievală.

Cum ajungi în Hurghada? Dar în Sousse?

La această întrebare ambii reprezentanți s-au pus de acord și au strigat: ”vacanță cu Christian Tour”. Nu s-au putut abține să nu-mi spună că ”de 22 de ani, Christian Tour creează câte un drum spre fiecare vis și peste 1 milion si jumătate de români s-au bucurat de vacanțe perfecte în tot acest timp.”

Iar eu le-am dat dreptate și m-am uitat pe câteva opțiuni pe care mi le-au arătat. M-au îndrumat să intru pe site pentru a afla mai multe detalii.

Trebuiau să-mi facă alegerea ușoară, dar au complicat-o pentru că acum vreau să merg și în Tunisia, și în Egipt. Voi alege pentru anul acesta Egiptul, prea semăna doamna cu mama, iar la anul, Tunisia. Deocamdată, am dat o fugă la Zilele Christian Tour ca să caut oferte, a avut loc în București Mall în weekendul 13-14 aprilie, dar și în alte orașe.

Arhivă personală

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019
Sursa fotografiilor (la care nu s-a precizat deja): christiantour.ro

Cum alegi cartea potrivită?

2

Nu știu de ce mi-a plăcut întotdeauna să citesc. E o magie și un entuziasm care mă cuprinde atunci când intru în lumea personajelor. Mi se întâmplă asta și cu filmele, și cu serialele, dar marea mea iubire vor rămâne cărțile pe care le alegeam cu instinctul inteligent al copilului. Acum nu mai e așa, timpul meu e prețios, iar alegerea unei cărți cântărește mult.

Editare personală

Ce m-a determinat cu adevărat să scriu articolul acesta a fost faptul că am auzit un prieten zicând: ”Nu îmi place să citesc, dă-mi tu ceva la care să nu mă plictisesc”, așa că m-am gândit. Cum găsești cartea potrivită pentru tine? De existat, sigur există, și nu doar una.

  • Trebuie să identifici genul de cărți care îți plac: de ficțiune, romantice, despre călătorii, poate de poezii? Din păcate, aici exercițul e cheia și trebuie să ai răbdare. Mie nu îmi plac cărțile “în general”, îmi plac anumite subiecte, genuri. Îmi plac cărțile care îmi spun ceva, în care mă identific sau în care descopăr un univers pe care eu nici nu mi l-aș fi putut imagina. Poate e mai ușor de identificat dacă te gândești la cum ești tu. Te emoționezi la un film de dragoste? Atunci, poate e o idee bună să alegi o carte din această categorie, ca după ce ai prins gustul să mărești ”raza de căutare”.
  • Află părerile celorlalți. Dacă toți oamenii din jurul tău îți recomandă o carte, e foarte posibil să-ți placă.
  • Încearcă să intri în lumea cărților citind ceva foarte cunoscut. Toți am auzit de anumite titluri și autori, cum ar fi Harry Potter si piatra filosofala – Volumul I, chit că e pentru copii. S-ar putea să te surprindă.
  • Citește descrierea cărții! Dacă ceva nu îți place, nu te apuca de ea, nu atunci când abia începi să-ți cultivi gustul, după aceea, s-ar putea să fie chiar interesant să te lași impresionat de cărți care nu sunt în zona de confort.
  • Citește recenzii online înainte de a achiziționa o carte.
  • Citește în funcție de moment. Dacă ești pe plajă, de exemplu, nu îți lua la tine o carte filozofică sau foarte complicată. Ceva simplu, care să te relaxeze e mai indicat, la fel cum cred că ar trebui să fie și lectura de: metrou sau autobuz. Nu e chiar mediul în care să înveți despre Einstein, nu? Poate doar dacă ești student la fizică.

Tot ce mai ai de făcut e să intri pe site-ul tău preferat de cărți online și să o cauți pe cea care te va face, după ce ai închis ultima pagină, să simți că ai pierdut un prieten.

România mai aproape de tine

3

În cazul în care călătoritul ar fi gratis, nu m-ai mai vedea vreodată” e citatul pe care mi l-am amintit astăzi, nu întâmplător, ci pentru că mă gândesc unde să mai călătoresc. Vreau să ofer mai mult credit României, de aceea m-am gândit la o excursie în doi, cu prietenul meu adică, având itinerariul:

Din Pitești plecăm la Rucăr – Brașov – Sighișoara

Deja m-am plimbat  cu micuțul ”om virtual” pe străduțe, dar întotdeauna, realitatea e mult mai fascinantă.

Vreau ca weekendul 20-21 iulie să stăm o seara la Rucăr fiind un loc în care te conectezi cu natura. În prima parte a zilei, pe drum, ne-am opri la Mausoleul Mateiaș. Vom avea nevoie de ceva energie să ne încumetăm să urcăm scările, dar merită pentru a înțelege mai bine istoria noastră, a românilor.

Odată ajunși și instalați la cazare am începe să ne plimbăm pe munți, să explorăm zona și să vorbim cu localnicii care, la ultima mea vizită în zonă, au fost foarte amabili.

Prima zi ar fi pentru relaxare, dar la plecare, mi-ar plăcea să trecem și pe la Cheile Dâmbovicioarei și Peștera Dâmbovicioarei.

În Brașov sunt multe de văzut și vizitat. În ceea ce privește cazarea, vreau să ne orientăm cât mai aproape de Piața Sfatului.

Trei zile vor fi suficiente pentru a descoperi Piața Sfatului, cu multele clădiri istorice și restaurante. După ce am poposit la un suc pe o terasă, aș vrea să vizităm Biserica Neagră, cea mai reprezentativă biserică în stil gotic din țară, și deloc departe de Piața Sfatului. Străduțele vechi ale Brașovului sunt sigură că ne vor impresiona, dar cardul de memorie din aparatul de fotografiat va fi umplut cu pozele pe care le vom face la Strada Sforii, una dintre cele mai înguste din Europa. În ultima zi, pentru a rămâne cu imaginea de ansamblu a orașului, aș face o drumeție la Vârful Tâmpa.

Arhivă personală

Sighișoara e orașul care te transpune într-o altă epocă, chit că zilele ar fi 24-26 iulie 2019, deci nicidecum nu am inventat mașina timpului, dar aș putea să-mi imaginez că sunt o domniță, iar prietenul meu, un cavaler în armură. De data aceasta aș vrea să mă răsfăț într-o atmosferă demnă de poveste medievală, așa cum e și orașul, adică să dorm în cea mai veche clădire datată din Sighişoara, Pensiunea Casa Savri, de patru stele.

Sighișoara e unul dintre puținele orașe-cetate locuite din lume și are foarte multe de arătat. Turnul cu Ceas atrage atenția, fiind poarta de intrare în oraș. Aici, timpul pare că se scurge mai lent, dar după câteva clipe ne-am reveni și am urca pentru a vedea panorama orașului. Nu înainte de a vizita Muzeul de Istorie, unde vedem exponate din Evul Mediu. Cum foarte aproape se află Camera Armelor și Camera de Tortură sigur vom rămâne cu gura căscată de ce putem să descoperim.

sursă: pixabay.com

Plimbându-ne prin cetate sper că ”Scara Ascunsă” o să o bifăm ca: ”obiectiv găsit, oricât de ascuns ar fi”. Aceasta duce la Biserica din Deal și la școala gimnaziului evanghelic. Se mai numea și Scara Școlarilor pentru că le facilita accesul elevilor iarna. Dacă școlarii se descurcau, sper să nu facem febră musculară de la atâta mișcare, ”doar” 175 de trepte. Oricum, o să ne punem teneși comozi pentru că vreau să admirăm și Biserica de pe colină, care, deși pe exterior nu pare impresionantă, am auzit că în interior există o criptă veche celebră.

Pe străduțe vom da de Casa Vlad Dracul. Aceasta a fost casa tatălui lui Vlad Țepeș, iar în prezent e un restaurant care adună mulți turiști. Am mai fost în Sighișoara, dar niciodată nu simți că ai văzut tot ce era de văzut, mai sunt multe de vizitat. Nu știu dacă trei zile vor fi suficiente să vedem totul, dar trec repede pe listă și Casa cu cerb, cine nu vrea să vadă o casă cu coarne? Pot să mai adaug și Casa Venețiană? Îmi doresc mult să surprind în poză ferestrele duble din piatră.

Dacă ți-am făcut poftă de călătorit prin România, chiar asta mi-am propus, așa că mai rămâne o ultimă întrebare: Ce mai aștepți?

Să știi cine ești, ca să știi unde călătorești!

4

Nu prea am scris pe blog despre călătorii. Ce e drept, nu sunt un turist foarte activ. Timpul meu e destul de limitat și ajung mai degrabă să fiu excursionist. Diferența între turist si excursionist fiind că cel dintâi călătorește înnoptând cel puțin o noapte, dar nu mai mult de un an, cel din urmă nu înnoptează. Dar cred că tocmai faptul că ajung să fiu turist rar (de maximum 3 ori pe an) mă face să fiu informată și dornică de a mă bucura de tot ce îmi oferă locul în care ajung. Am stat și m-am gândit un pic la a fi turist. Ce înseamnă? Cum afli ce fel de turist ești? Cred că, primul pas e să te gândești la tine, așa că mi-am luat un interviu.

(Auto)interviu:

Cătălina (reporterița): Ce îți place să faci într-o călătorie?

Cătălina (intervievata): Vreau să descopăr locuri noi, să bifez obiective turistice, dar și să mă relaxez și să mă bucur de stare, fără să fiu într-o alergare continuă. Îmi plac și parcurile de distracție, dar și bazele de tratament. Îmi place și să lenevesc la soare, dar și să mă plimb la umbra copacilor. Nu sunt adepta suvenirurilor mari, prefer să rămân cu amintiri plăcute și poze, decât cu un sertar imens cu obiecte voluminoase, fără utilitate. Păstrez câte un magnet din locurile în care ajung, dar mai important decât orice e să mă simt bine, în siguranță și să am opțiuni, alegeri de activități.

Cătălina (reporterița): Cum îți planifici călătoriile?

Cătălina (intervievata): Temeinic! Îmi place să mă documentez din mai multe surse și să-mi fac o listă de obiective și activități. Sunt adepta doar a surprizelor plăcute, așa că dacă mă trezesc în hotel cu lebede pe pat îmi place, dar dacă lebedele se transformă în gândaci, atunci avem o problemă, nu?  

Cătălina (reporterița): Cu cine îți place să călătorești?

Cătălina (intervievata): Iarăși depinde. Călătoriile în cuplu au farmecul și romantismul lor. Cele cu grupul de prieteni includ multă distracție. Nu sunt adepta călătoriilor singură, în schimb iubesc să plec undeva cu toată familia. Când spun familie mă refer la oamenii cei mai apropiați: prietenul meu, părinții mei și ai lui, sora mea și de ce nu? Verișorii și nepoțeii mei care umplu orice spațiu de zgomot, dar și de veselie.

Dacă încerc să-mi fac un profil de “vacanțieră e greu, căci în momente diferite, m-am comportat și mi-am dorit altceva de la excursii, însă, dacă mă gândesc la o medie, bazată și pe răspunsurile (auto)interviului aș putea, cu procente aproximative să spun despre mine că sunt 40% flexibilă (în ceea ce privește locația, activitățile și oamenii, important fiind să mă simt bine), 30% precaută (vreau să știu ce mă așteaptă) și 30% dornică de confort (excursiile la cort, de exemplu, mă sperie groaznic, poate pentru că nu am încercat).

Nu am mai fost de mult într-o vacanță cu mulți oameni, printre care și copii. Nu sună deloc rău să mă gândesc la această variantă, de a merge cu familia, vara aceasta, mai ales că am descoperit, prin intermediul competiției SuperBlog, un hotel demn de prezența noastră și e situat în una dintre locațiile liniștite și prietenoase pentru familii, adică Neptun. Ne referim, bineînțeles, la stațiune, nu la planetă.

Hotel Miorița Neptun este cel la care mă refer, iar dacă ai fost înainte de 2018, nu trebuie să îți faci griji, acum s-a redeschis sub un nou management, cea care se ocupă de el fiind Ana Maria Nedelcu care îi cunoaște bine istoria, făcând parte din echipa hotelului, în diverse poziții de ierarhie, încă din 1997. Dacă nu știe cineva care cunoaște hotelul de atâția ani ce nevoi sunt de renovare, atunci nu știu cine le-ar cunoaște. Dar mai bine, vezi tu diferențele:

Cum eu intenționez să merg cu ”gașcă mare” nu trebuie să-mi fac griji (rezervarea e recomandată oricum, fii precaut, nu uita!), fiind o mulțime de camere din care putem alege:

  • 93 camere superioare, modernizate integral (inclusiv mobilierul și televizoarele – acum, cu ecran LED), aceste camere având băi mai mari
  • 233 camere – categoria 3* standard, cu băile renovate și mobilierul recondiționat
  • 20 de camere la parter – renovate, fără balcon

Indiferent de alegerea camerei, toate au aer condiționat și wireless, așa că, atunci când nu ai chef să ieși în bătaia fierbinte a soarelui, poți să stai în camera răcoroasă și să încarci pozele făcute până atunci.

Totuși, eu nu m-aș baricada în cameră, având în vedere că hotelul are foișoare, terasă, piscină și zonă de relaxare. Nici copiii nu sunt uitați: aceștia se pot juca în spațiul amenajat pentru ei sau pot să se bălăcească în piscina specială pentru copii.

Tot pentru copii mai există următoarele facilități, eu sigur le arăt verișorilor mei (ei au copii):

Mai trebuie să scriu că parcarea e gratuită pentru cei care se cazează la Hotelul Miorița din Neptun? Cred că se subînțelege. Ce mi se pare că ar mai fi de precizat, ar fi faptul că au restaurant și se ocupă de toate mesele, așa că poți fi liniștit, dacă e vreo zi în care nu ai chef să ieși din hotel, ai totul acolo, într-un bufet suedez, deci nu te obligă nimeni să mănânci un meniu fix, alegi ce îți place! Asta mă face să cred că e potrivit pentru tot felul de profile de turist, nu doar al meu, chiar e potrivit și pentru business, având săli de conferințe, una cu 50 de locuri, alta cu 100. Însă, nu mergem într-un loc doar pentru hotel, nu-i așa? Mai ales când ne gândim la un sejur la mare. Din moment ce e la mare, să ne și bucurăm de asta, nu? Plaja e la doar 700 de metrii, iar cei de la hotel îți oferă tichete pentru a avea 50% reducere la șezlongurile de pe plaja Zorile și plaja Steaguri, de luni până vineri. Plaja Steaguri e una dintre cele mai apreciate de turiști, având nisipul fin și intrarea în mare lină.

Foarte aproape de Hotelul Miorița este și baza de tratament a Hotelului Doina, de asta mă și gândesc că părinții vor fi încântați. Dacă nepoțeii mei vor fi fascinați de zona de joacă a hotelului, părinții, poate și eu, ne vom bucura de împachetări cu nămol cald și săli de gimnastică. Nu degeaba se numește bază de tratament, ci pentru că poți să tratezi și să ții sub control diverse afecțiuni, cum ar fi: reumatismalul, boli ale sistemului nervos, dereglari endocrine, boli dermatologice etc.

Scriam în interviu că îmi place să mă plimb la umbra copacilor. Stațiunea Neptun e atât de deosebită că are singura pădure de pe litoralul românesc, Pădurea Comorova, un loc ales de turiști pentru relaxare și pentru vegetația bogată. Pentru cei curajoși, un spațiu de distracție pentru toată familia e Paradis Land, un parc de aventură pentru cei dornici să facă trasee, nu doar sub copaci, ci printre ramurile lor. O plimbare plăcută ar fi și pe marginea Lacurilor Neptun, acestea fiind aproape de Hotelul Miorița Neptun, iar la pădure se ajunge în 6 minute cu mașina.

Dacă totuși te atrag mai degrabă cluburile de noapte, stațiunea Neptun nu e lipsită nici de ele, deși o plimbare seara pe faleză s-ar putea să fie mai plăcută, depinde totuși de fiecare. Eu, cu siguranță, prefer plimbarea, statul pe terasă și leneveala, dar eu m-am etichetat deja cu 30% dornică de confort. Dacă mi-aș pune o titulatură, probabil ar fi ”Domnișoara Relaxare, ce se bucură de mare”. Deși îmi place să explorez, să vizitez, să alerg în valurile mării și să strâng scoici, sunt cu siguranță și turista care știe să fie recunoscătoare pentru posibilitatea de recreare pe ”malul” piscinei.

Mă gândesc chiar să mă duc la Hotelul Miorița de 1 iunie cu nepoțeii, fiind o mulțime de activități pentru copii, ateliere și multă voie bună. Totuși, s-ar putea să nu-mi permită jobul, chit că e zi liberă națională, jobul meu e nonconformist, dar cel puțin îmi anunț verișorii. O altă idee interesantă e cea de Rusalii, când clienții cazați minumum 3 nopți, au parte de picnic din partea casei.

Până în iunie, voi face cunoștință cu cei de la Hotel Miorița la Gala Spring SuperBlog 2019, pe 4 mai. Te-ai prins! Ei sunt gazda noastă, deci se pot ocupa cu ușurință și de evenimente. De abia aștept să ajung în Neptun! Mi-am dat seama că e o stațiune pentru mine, și cred că pentru oricine care știe să aprecieze confortul. Aș merge mai departe și aș spune că e potrivită și pentru aventurieri, pentru turistul de vară, de cuplu, de grup, cel singuratic, familistul și de ce nu? Pentru cei care vor să organizeze conferințe sau să participe la diverse prezentări de produse sau lansări de carte.

Articol redactat pentru Spring SuperBlog 2019
Sursele fotografiilor: www.hotelmiorita.ro, www.facebook.com/mioritahotel/