Gânduri dinainte de Paștele din Vremea Coronavirusului

Oare după acest episod, în istorie, lumea se va raporta la împrejurările dinainte de Coronavirus și de după coronavirus? Oare va rămâne ca un episod cu o anumită denumire catastrofală în istorie așa cum s-a întâmplat cu ciuma pe care o cunoaștem ca Moartea Neagră?

De-a lungul timpului au existat tot felul de epidemii, dar nu despre asta mi-am propus să scriu azi. Nu voi face un traseu al acestora în lume sau în Europa, căci îmi propusesem ca acest articol să fie despre Paște. Pur și simplu, un gând scurt despre ce simt acum, la orele târzii din noapte.

Cred că e anul în care Paștele va fi destul de trist. Nu pentru că nu mă voi distra sau pentru că nu voi cumpăra bunătăți (am făcut asta deja, am în plan câteva rețete foarte interesante), ci pentru că, pentru moment, lumea se simte gri.

Nu am fost niciodată adepta petrecerilor zgomotoase, a plimbărilor dese de la un prieten la altul, nici determinată în respectarea tuturor tradițiilor religioase. Sunt convinsă că au mai fost ani în care de Paște nu am făcut cine știe ce. Probabil, au mai fost momente când am fost doar cu familia acasă și am ciocnit câte un ou roșu. La fel cum am avut revelioane pe care le-am petrecut cu colegii de cămin jucând cărți, dar ce se simte ciudat, acum, este că nu poți alege.

Cine e vinovat?

Nu o fi nimeni vinovat sau poate suntem cu toții. Poate trebuia să închidem granițele mai devreme, poate trebuia să fim mai precauți, poate nu trebuia să mințim că am venit din străinătate (cei care au făcut-o)… Multe scenarii care nu rămân decât discuții meschine, umane, inutile în fața realității, aceea că trecutul nu se poate schimba. Nu ne rămâne decât viitorul. Că luăm lumină, că alegem să credem că totul e o conspirație, că devenim paranoici și anixioși, că începem să urâm necunoscuții sau medicii care lucrează la spitalul de boli infecțioase, toate aceastea sunt decizii și vin din frică. Știm cât de geniali, dar cât de firavi suntem și ne tremură nădragii în fața ideii că am putea dispărea.

Se simte straniu să știi că nu poți să alegi dacă petreci cu părinții, cu prietenii sau singur de Paște.

Cred că e primul an în care îmi voi vedea părinții de Paște prin videocall. Bine că există, nu? Dar, cumva, asta te face să constați și mai tare cât de departe ești de libertate. Te face să simți kilometri fără ca măcar să-i fi traversat.

O perioadă stranie. O perioadă ciudată. Genul de perioadă pe care nici bătrânii care au trecut prin războaie nu o înțeleg. E perioada în care toți ne ocupăm mintea și mânile cu tot felul de activități pe care nu le-am încercat niciodată până acum doar ca să fim ocupați. Doar pentru a nu ne lăsa mintea să conștentizeze în ce mocirlă suntem de fapt.

Frica, prietenă sau dușmancă?

Am citit despre oameni care s-au apucat să gătească deși nu o făcuseră niciodată. Am văzut tot mai multi oameni din anturajul meu apucându-se de tutoriale cu creații pentru copii (și eu am făcut asta, până la urmă asta e nișa în care mă aflu). Tot mai mulți își găsesc ocupații ca să nu dispere. Nu că stăm acasă ne sperie cel mai tare, ci că nu știm ce se va întâmpla. Nu înțelegem unde va duce totul. Orice schimbare sperie.

Teama e o emoție esențială omului, pe care cu toții am urât-o. Știi frica dinainte de un interviu? Pare injustificabilă pentru acel moment, dar dacă ne gândim la atacurile care se dădeau în preistoric, parcă e bine să-ți fie frică. Doar nu vrei să te arunci direct în săgeata inamicului, nu?

Frica s-a născut pentru supraviețuire. De ce e important să reținem asta? Pentru că, poate, uneori, e bine să o conștentizăm, să ne ponderăm, să avem grijă de noi și de cei dragi.

Nu voi spune să stai acasă, nu voi spune nici să pleci la rude. Nu voi spune nimic despre ce să faci pentru că, pentru moment, simt că nimeni nu e în măsură să facă asta, nimeni în afară de tine însuți. Fii responsabil! Ascultă-ți instinctele! Acționează fiind conștient de ceea ce faci!

Paște cu gânduri pozitive, cu bunătate, cu dăruire! Paște fericit!