Când spun că Enola Holmes e o dezamăgire mă refer atât la film, cât și la personajul principal. Millie Bobby Brown, actrița care o joacă pe Enola îmi place foarte mult și cred că a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a-i da umanitate și șarm personajului. Dar, din script, cred că personajul e atât de plat, încât devine prictisitor. Enola nu se schimbă deloc pe parcursul celor două ore, nu are un arc, o transformare interioară. Enola e extraordinară, cu o grămadă de virtuți și talente de la început până la final, ceea ce devine obositor.
Personajele sunt plate
În general personajele din film nu sunt bine închegate. Parcă le-au dat niște trăsături intenționat în clișee: cel bun (Sherlock), fratele lui e rău pur și simplu, Enola e isteața, iar mama e misterioasă. Nu e greșit cu nimic că au tipologii bine stabilite, dar sunt superficiale, parcă nu se blendează cu acțiunea. Relațiile dintre personaje sunt frivole, fără forță.
Spargerea celui de-al IV-lea zid
În film apar de multe ori înreruperi cu comentarii ale eroinei care nu fac decât să taie din emoție. Acțiunea parcă se petrece prea greoi. Faptul că eroina vorbește cu publicul n-ar fi ceva ce nu s-a mai văzut în filme, dar în cazul de față devine ciudat. Acțiunea filmului este în epoca victoriană, iar faptul că de foarte multe ori mai sunt alte personaje de față care o ignoră ne face pe noi să părem nebuni, nu pe ea, care vorbește singură. Sigur că e o convenție, și-au dorit, probabil, să impresioneze prin spargerea celui de-al patrulea zid.
Enola vorbește cu noi, privitorii. Conceptul nu e nou, iar aplicat bine e de mare efect, în cazul de față e doar nerealist și neamuzant. Știi unde mi-a plăcut mie spargerea celui de-al patrulea zid? În Deadpool.
Film detectiv sau comedie? Mă întreb și eu…
În foarte multe situații filmul se vrea emoționant. Cu cadre lungi si lacrimi, dar e atât de clișeic încât nu devine nici emoționant, dar nici nu reușește să provoace râsul. E ceva între, ca o gălușcă călduță, dar în interior rece.
Cred că cel mai enervant e cum scopul filmului și principla preocupare a Enolei se schimbă imediat. Enola are două, trei scopuri în același timp ceea ce face ca toate să fie minimalizate. Deși începe cu un caz interesant, căutarea mamei, în momentul în care cunoaște un băiat într-un tren, decide subit să-și abandoneze scopul pentru a-l ajuta pe acesta. Finalul nu-l voi dezvălui, dar nu impresioneaza și nu reușește decât să te convingă de faptul că cele două ore în fața ecranului au fost risipite.
Câteva adăugări
Sunt feministă, dar asta nu a făcut să crească nici măcar un punct în ochii mei acest film. Feminismul și principiul ”e viața mea, fac ce vreau” nu sunt puse în valoare în așa măsură încât să convingă. E un film ușurel, fără prea multă adrenalină, cu protagoniști extrem de arătoși și actori cunoscuți. Nancy Springer joacă extrem de bine, dar apare destul de puțin în film. Nu l-aș revedea.
