Accept cu zambetul pe buze critica, dar cea constructivă.
Dacă doar îți arunci părerea în stânga și în dreapta pentru că asta ai tu impresia că înseamnă democrație, să știi că nu-i așa. Înseamnă doar lipsă de educație, înseamnă că nu te-a învățat nimeni că dacă distrugi un turnuleț, trebuie să pui altceva în loc, chiar dacă e doar o căbănuță. Poate turnul stătea să cadă oricum, dar de ce să-l dărâmi tu dacă nici măcar nu arunci moloz pentru o mult mai potrivită pentru teren, căbănuță? Te rog eu, lasă-l să cadă singur sau să-l dărâme altul care are și o cărămidă la el.
Critica nu devine constructivă că așa-i zici tu, ci doar dacă, așa cum zice și termenul, construiești ceva. E usor să critici, e mai greu să construiești.
Cine știe să fie critic merită respect, cine știe să fie hater merită ignorare.
Ai grijă că de cele mai multe ori suntem proprii critici, așa că verifică-ți capul. E acolo? Folosește-l!
Si eu mai fac greseala de a critica aiurea uneori, recunosc. Cand o critica nu are rolul doar de a ataca, trebuie sa fie facuta pe un anumit ton, aduse argumente si sugerate metode a corecta acel comportament/atitudine/aspect pe care l-am criticat.
Da! Critica trebuie gândită. Și eu mai critic aiurea. Ce e cel mai trist e că cei vizați sunt tocmai oamenii cei mai apropiați, săracii neavând altă vină decât că sunt cel mai mult în preajma mea.
Pai stii cum e, ca lovim mereu in cei pe care ii iubim si care ne iubesc. De multe ori jucam un rol in societate si, obositi de el, rabufnim acasa.
Eu respect cu sfintenie teoria aia conform careia, cand nu-ti convine ceva sau nu intelegi ceva si vrei sa-i comunici omului sa impachetezi mesajul, carnea trebuie pusa intre cel putin 2 frunze de salata ca sa fie digerata mai bine. E normal sa nu fii mereu de acord, e normal sa ai intrebari, dar trebuie sa ai grija mereu cum impachetezi mesajul/ feedback-ul pentru ca tu poti avea cele mai bune intentii si le strici prin impulsivitate.
Asa e!