Latest

    Personal

    Home Personal Page 6

    SuperBlog fără “super”, e doar un “drob”, pardon, “blog”

    By
    Cătălina
    -
    9

    SuperBlog…

    Am tot amânat scrierea acestui articol. Nu pentru că nu am nimic de zis despre această competiție, ci pentru că a fost copleșitoare. Cred că dacă e ceva ce majoritatea simt, în momentul în care participă, sunt stările contradictorii. De la bucurie la tristețe e un pas extrem de mic, probabil, în orice competiție, iar aceasta nu face excepție. Trebuie să știi să-ți dozezi eforturile. Să intuiești pe ce pulsezi, cam ce ar vrea diferiți sponsori. Să știi la ce lucrezi, care sunt punctele tale slabe. Să găsești în tine tot ce nu credeai că ai. Sfaturi utile, zic eu că am dat și în discursul de la gală (plin de emoţii şi improvizaţie, dar o viaţă avem, nu?):

    Mai multe nu voi scrie acum despre cum să ai punctaje mari, cred că e suficient. Nu am avut strategie. Pur și simplu, m-am lămurit pe parcurs. Eu cred că fiecare are un drum diferit în SuperBlog, realizări diferite și tehnici care funcționează pentru el, dar pentru altcineva nu. Există și generalităţi, iar cea pe care aș miza eu este: să-ți pese. Dacă îți pasă de probe și de competiție, nu ai cum să nu ai reușite. Nu neapărat să iei trofelul, dar, poate, să câștigi o probă individuală. 

    Bănuiesc că majoritatea care vor citi articolul sunt din cei implicaţi sau care îşi doresc să participe într-un fel sau altul. Totuşi, pentru cei care aţi aterizat ca un avion pe un câmp străin, vă voi descrie foarte pe scurt despre ce e vorba, pentru mai multe detalii simte-te încurajat să citeşti totul pe SuperBlog.

    Avem:

    • organizatori (mediaza totul, se asigură că regulamentul competiţiei e respectat);
    • sponsori (cei care propun temele şi dau premiile);
    • bloggeri parteneri (nu participă, dar sustin competiţia);
    • juraţi (pot fi din sponsori, din bloggeri parteneri sau alţi reprezentanţi);
    • participanţi (deţinători de bloguri în anumite condiţii, uşor de îndeplinit, pe care le găseșţi în regulament).

    Toţi de mai sus sunt interconectaţi. Nu e o categorie mai importantă decât alta, toate trebuie să funcţioneze “brici”. Cele mai multe tensiuni sunt, evident, între concurenţi şi juraţi, dar tot acolo sunt şi cele mai mari legături pentru că şi unii, şi ceilalţi analizează acelaşi articol, spre deosebire de organizatori sau ceilalţi participanţi, juraţii citesc toate articolele scrise la proba pe care o au ca responsabilitate. Sunt conectaţi mai mult decât ar crede-o şi ce bine se simte când rezonează unii cu ceilalţi!

    Există ediţia din toamnă cu mai multe probe şi ediţia din primăvară cu aproximativ 18 probe. Ca să înţelegi în continuare articolul şi pentru că nu mi-am propus să devin dicţionarul SuperBlog, mai precizez doar că fiecare probă îşi are propriul regulament (temă, cerinţe tehnice)

    Surprize, surprize, nu cu Andreea Marin, ci cu SuperBlog 2019

    Pe parcursul celor 28 de probe – multe, dar interesante – nu aveam cum să nu rămân surprinsă de anumite decizii ale juraților, de anumite reacții ale concurenților sau de gânduri pe care le-am pus în articole. Uneori, inspirația îl surprinde și pe cel care o caută, iar alte ori nu mai iese din ascunzătoare nici când îi strigi că s-a terminat jocul de-a “fața ascunselea”.

    Ca orice surprize, unele sunt plăcute, altele sunt dezamăgitoare.

    Surprize plăcute:

    Marea mea surpriză, articolul care a declanșat în mine dorința de a nu renunța la competiție, de a scrie cât mai bine, a fost cel pentru sponsorul Experimentează. Deși luasem 100 de puncte și până atunci, nu am simțit-o ca pe o reușită extraordinară pentru că fuseseră mai mulţi cu punctajul maximum.

    În primăvară, deși m-am clasat pe locul al III-lea în clasamentul final, nota maximă obținută fusese 99. Așadar, prima notă pe care am simțit-o real ca un 100 a fost la Experimentează, o surpriză pentru că îmi pierdusem speranța că pot găsi “acel ceva” într-o temă, că pot să fac ca sponsorii să rezoneze total cu mine. Știam deja că scriu binișor pentru că aveam numai note mari, dar credeam și că-mi lipsește ceva ca să câștig probe individuale. În momentul în care am aflat că mă înșel, că nu-mi lipsește nimic, s-a născut în mine un altceva, o speranță care m-a determinat să caut mijloace de a fi din ce în ce mai creativă, amplă în abordare, dar nu plictisitoare. Surprize plăcute au mai fost și la alte probe, dar nu revelatoare, ca la aceasta. 

    Gala a fost iarăși minunată, la fel ca surpriza de a doua zi, când superbloggerii au fost “sechestrați” în Games of Thrones pentru că după ce s-au luptat toată toamna pentru un trofeu, de ce să nu o facă și pe câmplul de luptă? Dar cum nu suntem neanderthali, s-a ales să facem echipe (fiecare cu regatul lui, nu?) și să doborâm recordul de a evada dintr-o cameră. Lecța învățată la PuzzlePunks Escape Room din Brașov este că degeaba ai armata cea mai numeroasă (noi am fost 7, deși numărul maximum era de 6, dar au fost gazdele drăguțe), determinarea și perspicacitatea sunt cele mai importante. 

    Surprize neplăcute:

    • Anumite enunțuri neclare sau în care nici jurații nu cred;
    • Cea mai mare dezamăgire pentru mine a fost o rejurizare cu același juriu, căruia i s-a adăugat un membru. Rejurizare tocmai pentru că jurații nu au ținut cont de cerințele tehnice enunțate. Mă dezamăgeşte atitudinea de nepăsare, am luat notă mare. Dacă din prima mi-ar fi dat 95 de puncte, nu ar fi fost nicio problemă, aş fi crezut că atât au considerat, dar să-mi furi un punct (iniţial am avut 96) pe motiv că am depăşit limita de cuvinte (1200) cu 8, deşi nu e aşa, mi se pare lipsă de respect, motiv pentru care, după ce trece un an de la publicarea articolului le voi şterge numele din articol, pentru că nu-l merită. Articolul e informativ, prea drăguț pentru maniera în care s-au purtat. Nu doar cu mine, dar unui alt superblogger i-au spus că are aproximativ 1775 de cuvinte, deşi articolul avea doar 950. Pentru mine este o dovadă clară de neatenţie. Deşi ei consideră că articolul meu are 1208 de cuvinte, eu, şi după contestaţie, ştiu că nu are şi nu au cum să mă convingă decât dacă mă spală pe creier şi mă reprogramează cu un sistem de operare nou, dar defectuos. Dar dacă-i defectul pe plus, să fie primit, nu? În general, platforme diferite de numărare a cuvintelor pot arăta cu câteva în plus sau în minus, dar eu, chiar şi aşa, cred că, la aceşti juraţi, a fost lipsă de atenţie (exemplu îmi stă articolul notat cu 1775 de cuvinte în loc de 950), dezinteres (erau trei juraţi, nu era just să verifice toţi cerinţa în propriul Word?) şi dezinformare (la contestaţie i-am anunţat că platforme diferite pot arăta un pic altfel, iar o diferenţă de plus, minus zece cuvinte trebuie oferită mai ales când nu ai anunţat în ce platformă vei verifica articolul. Cu nonşalanţă am fost anunţată că nu-mi înapoiază punctul pentru că ei nici măcar nu ştiau informaţia asta. Bine, bine. Nu ştiai, dar ai aflat! Alegi să rămâi încuiat sau te foloseşti de informaţie? E o alegere personală, iar, din punctul meu de vedere, ei au ales dezavantajos, iar respectul meu l-au pierdut. Ca să înţelegeţi cum au gândit, fără să-i citez că nu are sens, m-am gândit la un exemplu pueril, dar exact: pe principiul dacă eu nu știam că 2+2 fac 4, eu am crezut că fac 3, așa am văzut eu într-o carte redactată greșit, înseamnă că așa e, ce contează că mi se și spune că nu e chiar așa. Eu nu știam și basta. E mai important că nu știam, de ce să-mi corectez calculul când am aflat adevărul? Uite, la mine în manualul defect scrie 2+2=3, asta e dovadă, clar?).
    • Am plâns. Am avut câteva nopți în care nu am dormit. Ideile nu mă lăsau în pace în unele. În altele, nervii mă zgândăreau. Fiind despre mine, asta a fost surpriza cea mai mare. Să constat că părerea altora e atât de importantă pentru mine. Că nedreptatea, care nu s-a vrut îndreptată nici după ce l-ai anunțat și lămurit pe om, e ca un pumnal, și pentru ce? Pentru ceva care nu schimbă cu nimic cursul vieții mele;

    În unele articole m-a surprins ce fel de structurare am avut pe domenii la care nu mă pricep deloc. La altele, câteva glume pe care nu le stabilisem, pur și simplu, s-au scris singure. Uneori m-a uimit ușurința cu care am scris, alteori tocmai faptul că am tras de mine. 

    Cum am procedat eu?

    1. Am intrat în competiție fără așteptări, așa cum am scris și în articolul de înscriere. Nici măcar nu intenționam să scriu la toate probele. 
    2. Mi-am dat seama după vreo 6 probe la care veniseră notele că sunt plasată bine în clasament, deși nu-mi propusesem asta, așa că am început să simt o responsabilitate pentru a scrie cât mai bine. 
    3. Am experimentat ce înseamnă 100 la o probă “clasică”, care are doar 3 câștigători. 
    4. La următoarea probă am trăit o dezamăgire cu o probă pe care am urât-o de la început. Nu am înțeles de ce e necesar ce fac acei sponsori. Nu-i voi menționa. Problema nu e la ei, ci la mine că am ales să scriu despre ceva în care eu însămi nu credeam. 
    5. Nu am citit niciodată probele când apăreau pentru că aș fi fost toate zilele concentrată pe ce să scriu. Le-am citit doar când intenționam să mă apuc de tastat. În general, cu o zi înainte de termen. 
    6. La un moment dat, era un ritm natural. Probele şi deadline-urile făceau parte din viața mea. Știam deja când o să scriu, anticipam cât timp aș avea înainte.
    7. La ultimele probe am muncit extraordinar de mult, cu atenție sporită pe detalii și elemente surpriză pentru că am început să simt presiune. 

    Ar trebui să faci ca mine? În niciun caz! Tu fă ca tine, dar cu credință. Descoperă ce funcționează pentru tine. 

    Voi mai participa?

    Ca și data trecută, nu am nicio idee. Probabil.

    În primăvară am luat locul al III-lea, acum locul al II-lea, urmează locul I? Nu există nicio garanţie, frumuseţea acestui concurs e că e imprevizibil, oamenii te uimesc. Dar și dacă aș fi pe 15 sau pe 30, ce e important pentru mine e să simt că eu am învățat și descoperit ceva la mine. 

    Așadar, ce am descoperit?

    • că nu poți rezona cu toți;
    • dacă îți pasă, lucrurile se întâmplă;
    • deși pe parcursul competiției ai tendința de a îți fi mai simpatici anumiți concurenți, iar alții antipatici, de fapt, toți suntem asemănători. În primul rând, ne leaga pasiunea pentru scris, apoi bloggingul, faptul că toți trăim cu emoții zilele de notare etc. 

    Început de mulțumiri pentru final de SuperBlog 2019

    Mulți oameni m-au surprins plăcut la gală. Dintre concurenți, îi mulțumesc lui Emil pentru cuvintele frumoase pe care le-a scris pe Facebook despre mine. Danei pentru că m-a menționat pe blogul ei, pe care o și felicit pentru câștigarea trofeului. Oanei pentru discuţiile noastre pe parcursul competiției. Mădălinei pentru susţinerea pe care am simţit-o din partea ei încă din primăvară. Tuturor celor care au acceptat provocarea de a răspunde la câteva întrebări pentru proiectul meu și al lui Andrei, Pulsul Străzii. 

    Andrei e o altă persoană pe care simt să o menționez, la fel ca mama mea care citea fiecare articol înainte de înscrierea în platformă. Culmea e că printre bloggeri, circula o glumă cum că podiumul e rezervat Danelor. Ei bine, locul al II-lea nu a fost câștigat de o Dană, dar am putea spune că a fost câștigat pentru una, căci acesta e și numele mamei mele. 

    Albert și Claudia, organizatorii, m-au surprins plăcut cu firea lor prietenosă, dar fermă. Le mulțumesc pentru dorința de a ajuta, chiar și când a venit vorba de a ajunge din Brașov în București.

    Nu în ultimul rând, îți mulțumesc ție, că ai ajuns până la finalul polologhiei și că ai citit, poate, și câteva dintre articolele cu care am participat.

    7 ținute, alese cu dexteritate, ce denotă personalitate!

    By
    Cătălina
    -
    6

    Mă numesc “specialista în organizări”, dar și specialistele au nevoie de alte specialiste uneori. Așa că iată-mă în frig, cu fularul acoperindu-mi toată fața, cu doar o mică crăpătură pentru ochi, așteptând-o pe Anika, noua mea colegă din Africa, responsabilă cu organizarea celui mai spectaculos festival cu specific african. Ai ghicit! Lucrez la o firmă de organizare și interacționez mereu cu oameni din alte culturi, pentru a ne duce sarcinile la bun sfârșit.

    Am văzut-o! Ca o floricică, cu trăsături exotice și codițe împletite, dar nu asta m-a făcut să o asemăn cu o floare, ci rochia multicoloră atât de subțire că aproape am simțit un fior rece pe șira spinării. În picioare avea sandale cu zorzoane, iar în brațe ținea o gentuță mică. Am sperat ca măcar acolo să aibă un pulover mai gros. Nu părea că ar fi încăput o geacă.

    Am fugit spre ea ca să o acopăr cu fularul meu, dar s-a uitat la mine indignată și a pronunțat cu accent: ”No, no”. Inițial m-am gândit că i se pare prea puțin, așa că mi-am dat paltonul jos, însă, încruntată, mi-a spus aceleași două cuvinte: ”No, no”. M-am îmbrăcat rapid și am lăsat-o să dârdâie până a venit taxiul. Îmi era milă de ea, dar tot speram ca la hotel să descopăr că are haine groase, mai ales că în majoritatea zilelor aveam să stăm afară, analizând spațiul unde se va desfășura festivalul.

    La hotel, deloc surprinzător, am observat că gentuța era plină cu tricouri și rochii subțiri specifice țărilor cu climă prietenoasă. I-am propus colegei să îi împrumut câteva haine de-ale mele pe perioada cât stă, dar s-a uitat la mine și mi-a spus (conversațiile au fost în engleză, dar le-am tradus pentru ușurința acestui text):

    – Pe mine bunica m-a învățat așa: ”Niciodată nu-ți da haina de pe tine!”.

    I-aș fi spus că pe mine bunica m-a învățat că ”frigul te ia de la șale” și ”pune fesul odată!”, cu toate că îmi era mare și îmi aluneca mereu pe ochi. Chiar zilele trecute scrisesem câteva versuri, gândindu-mă la bunica și învățămintele ei despre frig:

    ”Vine iarna pe-a mea stradă
    Cu fulgi mari și bucurii,
    Dar când mergi iar prin zăpadă
    Două lucruri vreau să știi:
    Grijă mare la ținută, în sezonul cu ghețar,
    Căci iar vei avea probleme cu sistemu-imunitar.”

    Anika și-a argumentat atât de bine declarația, încât nu am reușit decât să-i dau dreptate:

    – Fiecare om poartă o haină, iar haina poartă omul prin energia pe care i-o dă. E haina ta, cu energia ta, cu stilul tău, cu esența ta. Face parte din tine, din cine ești, așa că nu, nu voi purta hainele altcuiva, însă te voi lăsa să mă ajuți și să mă ghidezi în alegerea celor mai potrivite ținute. Schimb pe schimb. Eu te învăț tot ce e de știut despre Africa, iar tu mă ajuți ca în fiecare zi să-mi dezvălui o altă latură a personalității prin haine.

    Mi s-a părut inedită propunerea, încât i-am făcut rost, de la firmă, de buget, pentru a o îmbrăca. Șefa a fost de acord să ne ofere 2000 de lei.

    Imediat am intrat pe site-ul care are produse calitative, originale și variate (peste 300 de branduri internaționale de top), Answear, pentru a găsi absolut totul într-un singur loc, de la accesorii, la încălțăminte și haine. În plus, la comenzi de peste 200 de lei, transportul e gratuit, iar noi aveam de gând să luăm de această sumă înmulțită cu zece.

    Anika avea deja câteva tricouri și rochii cărora le puteam adăuga elemente potrivite anotimpului rece. Pentru alte ținute, am optat să le creăm total. Cum tot bunica zicea că ”frigul te ia de la picioare și de la cap”, ne-am gândit să începem căutările cu categoria cizme de iarnă. Ne trebuia ceva simplu și calitativ, ca să meargă la fiecare ocazie. Am optat pentru două modele pe care să le alternăm în funcție de ținută.

    1. ANSWEAR – BOTINE COWBOY (139.90)
    2. ANSWEAR – CIZME GIVANA (119,90)

     

    În ceea ce privește ”capul” ne trebuia ceva de pus la gât și de acoperit creștetul. Am fost curajoase și pentru că vremea din România o permite am optat la anumite ținute pentru pălărie. Dar cel mai bine îți arăt ținutele și ce am considerat, amândouă, că exprimă.

    A început provocarea de a-i scoate laturile personalității în evidență Anikăi, prin hainele groase. Misiune acceptată!

    LUNI – ȚINUTA 1

    Prima zi ar fi cea în care face cunoștință cu cei mai mulți oameni, așa că am fost amândouă de acord că e necesară o ținută confortabilă. Iată pentru ce am optat și ce spune despre Anika:

    Geaca ar fi perfectă pentru ieșirea afară din clădire și pentru drumurile pe care Anika le-ar avea de făcut, pentru a dicuta cu diverși colaboratori.

    Cămașă Answear – 159,90 LEi
    Pantaloni Answear – 119,90 LEI
    Geacă Jacqueline De Yong – 139,90 LEI

    MARȚI – ȚINUTA 2

    Deja a doua zi ne-am gândit să fim îndrăznețe și am spus ”da” culorii.

    Căciulă Mango – 69,90 LEI
    Palton Answear – 139,90 LEI

    MIERCURI – ȚINUTA 3

    Cum a fost ziua cu petrecere la firmă, a trebuit să găsim o variantă de rochie pentru a fi purtată pe sub hainele groase. Ceva cu mânecă lungă pe sub care să fie un body ne-a încântat și am ales:

     

    Rochie Ready To Party Medicine – 96,90 LEI
    Palton Answear – 299,90 LEI
    Poșetă Ready To Party Medicine – 66,90 LEI

    Femei fiind, nu aveam cum să nu fim atrase de genți, așa că, deși prioritate aveau hainele groase nu ne-am abținut și ne-am delectat privirile și cu gențile casual. Având în vedere că am găsit poșeta la o reducere semnificativă, am profitat și am întregit ținuta de cocktail a Anikăi pe care de-abia așteptam să o introduc în lumea deserturilor românești, să-i arăt ce înseamnă o plăcintă cu mere gustoase, mâncată într-o rochie strălucitoare. Un deliciu!

    JOI – ȚINUTA 4

    După petrecere întotdeauna e o aventură să lucrezi, așa că Anika a propus ceva cu totul nou pentru ea:

    Pulover Answear – 149,90 LEI
    Jeans Answear – 119,90 LEI

    VINERI – ȚINUTA 5

    Ca înainte de weekend, cu starea de zi care anunță zilele libere, dar în cazul nostru nu, căci mai erau doar două zile și festivalul trebuia să fie organizat. Am considerat că e momentul ca Anika să fie ușor vulnerabilă:

    Pălărie Medicine – 89,90 LEI
    Șal Pepe Jeans – 139,90 LEI

    SÂMBĂTĂ – ȚINUTA 6

    Nu contează cât de mult lucrezi, seara de sâmbătă e dedicată ieșitului în centru pentru că Anika merită să descopere orașul cu tot ce implică el. Ținuta potrivită, am considerat că este:

    DUMINICĂ – ȚINUTA 7

    În ultima ei zi de stat în România, pentru acest proiect, eu de abia aștept să ne reîntâlnim la un altul, Anika a învățat ce înseamnă o ținută de iarnă tipică, perfectă pentru a explora, în aer liber, orașul:

    Pulover Vero Moda – 119,90 LEI

    Misiune finalizată. Dacă cu bine sau nu, o să te rog pe tine să-mi spui, dar ce știu sigur e că m-am distrat, m-am jucat și am reușit să mă încadrez în buget. Cu cei aproximativ 27 de lei rămași, am luat șosete tot de pe Answear pentru că pe sub cizme nu poți sta cu picioarele goale, nu-i așa?

    De la Anika am învățat că hainele și felul în care le alegem sunt o modalitate de exprimare artistică, a creativității. Poți să alegi să-și dezvălui personalitatea oricând! Sunt atâtea modalități, iar Anika a avut ambiția de a-și crea (împreună cu mine), pentru fiecare zi, o ținută care să spună altceva despre ea cu toate că are mereu și rafinament, și capacitate de joacă, și eleganță, și spirit de aventură, și romantism, și independență, și simplitate. Numai că în unele zile simte să-i lase pe ceilalți să descopere un pic mai mult dintr-o anumită latură, avându-le pe toate celelalte cu ea și în interiorul ei.

    Acum ca ai intors toate cartonașele și ai aflat ce spune fiecare ținută în parte, tu te-ai gândit ce vrei să spună hainele și stilul vestimentar despre tine? Știi ce latură a personalității vrei să scoți în evidență? Iarna nu e doar un prilej de a pune “orice” pe tine ca să nu-ți fie frig, ci e o altă ocazie minunată de a fi tu însăți indiferent de vreme. Dacă încă ai nevoie de inspirație, intră pe Answear, sunt convinsă că o să găsești cel puțin câteva haine care ”parcă au fost create special pentru tine”. Trebuie să menționez că multe dintre prețurile de mai sus sunt reduse, iar până pe 3 decembrie poți să profiți și tu, încă, de reducerile de ”Back to Black Friday”.

    Îți las și eu aici toate cele 7 ținute create împreună cu Anika, poate, dacă le vezi mai de aproape, îți vin idei pentru propriile tale ținute:

    Vreau să-ți împărtășesc un secret. Anika e un personaj și-l reprezintă pe SuperBlog 2019. Acest articol a fost ultimul din ediția de toamnă și pentru că SuperBlog va păși singur în iarnă, fără concurenți, fără note, fără jurii, doar cu o ultimă petrecere, la gală, m-am gândit să-l îmbrac, să nu-i fie frig până ne reîntâlnim, la primăvară.

     

    Cu oferte timpurii prinzi esența verii

    By
    Cătălina
    -
    3

    Eram fericită și indecisă în același timp. Se știe că într-o astfel de situație e de preferat să-ți iei gândul de la motivul care te face nehotărât, așa că m-am apucat de curățenie. Cum ștergeam praful, încercând să-mi păstrez mintea fără niciun fel de gând, ca într-o stare de meditație – despre care eu speram că va fi revelatoare, să mă facă să iau decizia perfectă pentru mine – am descoperit, în spatele televizorului, o mingiuță moale, atât de îmbâcsită de praf că m-am gândit imediat că e cazul să fac curat mai des. Am luat sfera în mână și am încercat să o scutur, dar nu vedeam nici măcar culoarea. Am strănutat, atunci praful s-a ridicat în aer, iar pe minge am distins cuvintele: ”mașina timpului”. Pe ecranul televizorului a apărut o imagine alb-negru cu o plajă aglomerată. Fără să vreau, particulele de praf m-au luat pe sus și m-au aruncat în televizor, la propriu!

    Înainte de a continua povestea, am rămas datoare cu a îți spune de ce eram fericită și indecisă. Fiind pasionată de călătorii în orice anotimp, dar mai ales vara când soarele îmi dă o stare de bine și mă îndeamnă la descoperirea lumii, am început să vânez ofertele încă de acum. Am tendința de a îmi căuta destinația online și din timp pentru că nu vreau să cheltuiesc o avere și vreau să fiu organizată, să știu când îmi cer concediu și să găsesc disponibilă cazarea care îmi atrage atenția.  Îmi plac vacanțele în România, dar simt să mă bucur și de străinătate pentru că am o sete de cunoaștere, de a vedea locuri în care nu am fost, despre care doar am citit, mi s-a povestit sau am văzut poze.

    Bucuria mea venea din faptul că descoperisem că Christian Tour avea (încă are) oferte Early Booking. Faptul că eram indecisă venea din multitudinea de oferte accesibile și destinații care mi-ar plăcea. Practic, ambele stări i se datorau lui Christian, nu vecinului, ci lui Christian Tour, operatorul de vacanțe ”care oferă un drum spre fiecare vis”. Se pare că mie îmi oferea mai multe ”drumuri” căci tare greu îmi era să mă decid între Antalya care mă ademenea cu relaxarea în stil turcesc la hammam (băile turcești), Tunisia cu orășele și stațiuni liniștite pe malul Mediteranei sau insulele din Grecia cu plajele și apa perfectă pentru înotat.

    Întorcându-mă de unde am plecat, când am fost aruncată în televizor nu s-a întâmplat ce ar fi fost de așteptat, adică să-l răstorn, ci m-am trezit pe plaja care nu mai era alb-negru, ci colorată și veselă. Grupuri de fete cu părul creț făcut permanent, băieți ce jucau fotbal și artiști care zdrăngăneau chitarele erau în jurul meu. Numai tineri și voie bună. Am vrut să-mi scot smartphone-ul din buzunar și să fac o poză căci mă teleportasem într-un alt univers, dar mi-am dat seama că nu-l aveam în buzunar, acolo unde-l pusesem. Toată lumea avea cearșaf alb. ”Ce s-a întâmplat cu prosoapele în mii de culori cu imprimeuri haioase și surprinzătoare?” m-am întrebat până când am văzut un ziar pe care era trecut: ”anul1988”. Cred că am rămas minute în șir cu privirea ațintită într-acolo căci la un moment dat, un băiat blond m-a observat:

    • Unde te uiți? Nu intri în apă?
    • Ba da, am răspuns absentă și tulburată.
    • Îmbrăcată?

    Eram la Costinești, mi-am dat seama după epava pe care am văzut-o în larg. Nu am putut să nu-mi amintesc câte legende sunt în legătură cu aceasta, dar ce e sigur e că nava a aparţinut omului de afaceri grec Aristotel Onassis și a eşuat la 1,5 mile marine în larg de plaja staţiunii Costineşti. Aristotel Onassis este cel care deținea și insula Skorpios, aceasta nu se poate vizita, fiind o insulă privată, dar am avut o revelație. Voi alege din categoria de oferte Early Booking să mă bucur la vară de o vacanță în Insula Lefkada. Încă din fața calculatorului o avusesem ca opțiune, dar  totul devenise și mai clar. Acum eram doar fericită. Deși decisă, se pare că eram pierdută în gânduri căci toți se strânseseră în jurul meu și se uitau ca la un animal de la zoo. Te cred și eu, având în vedere că eram în haine de casă, destul de călduroase pentru toiul verii. Dar în 2019 fusese noiembrie.

    • Ești bine? s-a încumetat să mă întrebe același băiat blond.
    • Foarte! Sunt fericită, doar că trebuie să aflu cum ajung acasă.
    • Stai la căsuțe? a intervenit și o fată.
    • Nu.. De fapt, eu sunt din viitor.

    Au început cu toții să râdă, nu mă credeau.

    • Și ce se va întâmpa în viitor? m-a întrebat un băiat tupeist și ușor rotofei.
    • O să luptați în aproximativ un an și o să vă câștigați libertatea. O să gândiți și comunicați liber așa cum mie nu mi-e frică să fac. O să puteți călători oriunde!

    Toți se uitau înmărmuriți, am simțit priviri panicate. Cu greu abia, băiatul tupeist a îndrăznit:

    • Unde vom călători?
    • Oriunde! Nu veți mai asculta doar Radio Vacanța, nu veți mai sta câte 5-6 în camere cu 3 paturi. E chiar foarte simplu! Eu sunt adepta agențiilor de turism pentru că îmi fac organizarea unei călătorii mai ușoară. Pentru vară, de exemplu, m-am decis să mă duc în Grecia, în Lefkada.
    • De ce? a continuat curios, iar toți ceilalți ascultau.

    Tocmai asta descoperisem eu prin această călătorie în timp, dar cum toți mă priveau ca pe un extraterestu a trebuit să spun ceva și se pare că a ieșit chiar ce cred, motivul real după care mă ghidez când mă decid asupra destinației:

    • Alegi vacanța urmărind multe aspecte. Cele mai importante pentru mine le-am clasificat în cei trei ”Ce” căci sunt trei întrebări pe care mi le pun: ce îmi doresc, ce îmi aduce în plus, ce buget am.

    Ca să le explic și mai bine, le-am luat pe rând:

    Ce îmi doresc?

    Eu vara prefer să merg la mare, de aceea Lefkada mi se potrivește căci are nenumărate plaje. Cum mă plictisesc repede, am nevoie și de activități pe care să le pot face, iar pe insulă se practică kitesurf și windsurf, dar și croaziere spre insule apropiate, reușind poate chiar să văd, de la distanță, insula Skorpios. Mi-ar plăcea să încerc ceva nou, cum ar fi parapanta, iar într-o altă zi, să mă bucur de apusul fascinant de lângă Far din Capul Lefkatas.

    Poate nu toată lumea e ca mine, poate unii sunt adepții unei destinații exotice sau a unei vieți de noapte cu distracție. Ideea e să știi ce vrei ca să poți să alegi.

     Ce îmi aduce în plus?

    Asta nu implică să alegi de fiecare dată o destinație nouă, ci să îți dai șansa să explorezi. Să ai ceva de descoperit, să fie un loc ofertant. Iubesc România și îmi place să o vizitez, dar simt că străinătatea poate să aducă, în plus, și o altă cultură, noi orizonturi, oameni diferiți de descoperit.

    Ce buget am?

    Când alegi un loc, inevitabil contează și bugetul pe care îl aloci, dar ce e minunat e că există tot felul de oferte, cum sunt și cele de Early Booking. În plus, se pun la dispoziția oamenilor tot felul de variante de a plăti, de a le face procesul de a pleca în vacanță mult mai simplu. De exemplu, Christian Tour, nu știți încă de el, veți afla din 1997, oferă carduri de fidelitate cu tot felul de discounturi și servicii. E foarte simplu să rezervi online, alegând destinația și hotelul care întrunește dorințele tale. Poți să plătești cash sau online, integral sau în rate fără dobândă. Eu, de exemplu, pentru vacanța în Lefkada voi plăti 20% avans, dar aș putea să aleg și o altă valoare pe care vreau să o achit din suma totală.

    Tot în funcție de buget și timp poți alege să ai mai multe vacanțe în timpul anului, nu mai e cazul să ai doar una, pentru cei cu servicii bune sau doar pentru studenții eminenți.

    Eram înconjurată numai de studenți și ”blatiști”, căci așa era Costineștul atunci, oază de tineret. Toți se uitau la mine fascinați. Vedeam că au o grămadă de întrebări așa că i-am lăsat să le pună.

    • Ai spus ceva de carduri. Nici nu te mai întreb la ce te referi cu online, dar aceste carduri sunt cartelele cu rația de mâncare?

    Aceasta a fost cea mai surprinzătoare întrebare și mi-am dat seama că mai au nevoie de câteva lămuriri.

    • Nu, pe card ții bani și poți să-ți cumperi și mâncare, dar poți să optezi să ai la hotel all inclusiv, adică toate mesele asigurate sau doar micul dejun. Aici depinde mult de ce cazare alegi. Eu voi alege oferta care include Vila Nidri Port Studios cu self-catering, având frigider și ustensile de gătit la dispoziție. Dar nu îmi place această variantă pentru că voi găti în fiecare zi, ci pentru că vreau să explorez zona și să descopăr restaurante și preparate specifice grecești cum ar fi măslinele pane și brânza halloumi coaptă pe grătar. Bineînțeles că le voi acompania cu un pahar din renumitele vinuri grecești.

    • Avem și noi vin! Ce? Al nostru nu e renumit?

    A intrevenit rotofeiul și toată lumea a râs. Bineînțeles că pentru ei nu reprezenta nimic vinul grecesc căci nu-l cunoșteau. Am ignorat intervenția și mi-am continuat povestirea:

    • În plus, la oferta pentru care voi opta, o să zbor!
    • Cum adică?
    • Cu avionul! Iarăși depinde de destinație și de oferta pe care o alegi. Poți să optezi pentru mașină sau autocar, dar eu, până în Lefkada, voi zbura cu avionul. Ajunsă la destinație mă voi bucura 8 zile (7 nopți) de peisajele și frumoasele ei plaje. Voi merge în locuri precum Porto Katsiki si Plaja Kathisma care nu trebuiesc ratate. Voi savura aerul sărat la malul mării…
    • Păi nu poți să faci asta și acum?
    • Ba da, sigur că mă bucur și de marea noastră, dar mai ales sunt fericită că v-am cunoscut, însă în Lefkada am auzit că apa este de un turcoaz intens și împreună cu zonele stâncoase înverzite creează un peisaj superb, numai bun de surprins în poze.
    • Ehe, oricum fără culoare ies!
    • Nu chiar, sunt color și avem internet la toate variantele de cazare pentru care ați putea opta, deci le puteți arăta tuturor încă de când sunteți în excursie, nu trebuie să developați nimic. Cazările au, în general, aer condiționat, deci nu ați muri de cald așa cum probabil se întâmplă câteodată pentru voi, la căsuțe. De exemplu, unde voi sta eu, voi avea și piscină exterioară cu șezlonguri. De la balcon mă voi bucura de o vedere superbă spre mare și zona muntoasă din apropiere. O mulțime de facilități și variante de camere veți putea alege, dar veți descoperi singuri în viitor. O să vă placă nespus! Tocmai de asta eu vreau să vă mulțumesc tuturor că ați luptat pentru România, pentru că ați făcut posibil ca eu să călătoresc și să mă bucur împreună cu familia mea de tot ce are de oferit lumea, nu doar țara noastră.

    Aveam ochii în lacrimi, iar vorbind despre familie, mi-am zărit părinții în depărtare. Un cuplu mai tânăr ca mine. Le-am zâmbit și am văzut că mama avea sfera magică în mână. A aruncat-o ca pe o minge de handbal spre mine de am crezut că zâmbetul meu încleștat va rămâne fără dinți. Dar nu, doar m-am trezit cu cârpa de praf în mână, telefonul în buzunar și nisip pe lângă televizor. Mingiuța era o mașină a timpului, numai că nu mai era de găsit, dar mă făcuse deja să iau două decizii importante: să rezerv online oferta în Lefkada și să îmi iau cu mine părinții, pentru a sărbători împreună 30 de ani de la căderea comunismului, ani de libertate!

    La mulți ani, române! Oferă-ți cadou orice te face fericit! Eu am optat pentru o vacanță în Lefkada!

    Articol redactat pentru SuperBlog 2019.
    Sursele fotografiilor fac parte din cele oferite de sponsor (Christian Tour) și din arhiva personală.

     

    O mașină faină se cunoaște de la mama ei (iar aceasta e Mama Honda)

    By
    Cătălina
    -
    1

    – Iubitule, duci tu copiii?

    Am întrebat somnoroasă cu alarma încă țiuindu-mi în urechi.

    – Iubitule, ai promis aseară, am șoptit, încercât să deschid ochii, dar fără succes. Am întins mâna ca să-l zgâlțâi, dar lângă mine nu era nimeni. ”Ce drăguț, mi-a luat-o înainte și o fi făcut și micul dejun pentru cei mici” aș fi gândit în mod normal, dar eram convinsă că se dăduse dispărut când a auzit, încă de cu o seară înainte, că trebuie iarăși să se urce în mașina noastră micuță, cu două uși, una blocată, cu radioul stricat și scaunul pentru cel mic care ocupă prea mult spațiu.

    M-am ridicat, am hrănit bebelușul, am făcut micul dejun pentru Andrei (7 ani) și Maria (5 ani). M-am grăbit cu copilul în marsupiu, cu ghiozdanele într-o mână, cu cheia și biberonul în cealaltă, încercând din răsputeri să deschid portbagajul cu bărbia. Nu mă întreba cum, uneori mă simt ca o contorsionistă. Câinele fugea după Andrei și Maria care deja se certau care să stea pe scaunul din față. Mă uitam la ei cum s-au decis, într-un sfârșit, să joace piatră, hârtie, foarfecă pentru a stabili cine stă în dreapa (nimeni nu voia să stea lângă bebeluș) și mă gândeam că nici măcar nu e legal să meargă în față copiii până în 12 ani, dar să-i înghesui ca pe niște sardine, pe toți trei în spate, suna, pur și simplu, a tortură.

    Mi-am dat seama că, de fapt, mă torturam pe mine. Să conduc în aglomerația de dimineață, din București, într-o cutie de conservă, cu un consum mare și fără nicio satisfacție era chinuitor. Unde pierdusem plăcerea cu care fugeam cu soțul la mare în mijlocul nopții și conduceam cu aplomb pe autostradă? Sau când mergeam în parcări și îmi arăta cum lua curbele? Nu se mai putea așa, era necesară o mașină nouă, calitativă și cu un consum mic, astfel încât să scoatem investiția în timp. O mașină care nu doar să întrunească niște nevoi esențiale, dar pe care să o conducem cu plăcere. O mașină modernă cu care mi-aș lăsa bărbatul să mă înșele, în fiecare dimineață, făcând drumul până la grădinița fetei și școala băiatului. O mașină H, nu de la Doza H, de la hilară sau haioasă, ci de la Honda CR-V Hybrid.

    Întotdeauna am apreciat valorile Honda, adică mobilitate și confort, dar și pasiunea pentru competiție. De altfel, Soichiro Honda spunea: “If Honda does not race, there is no Honda”. Iar eu m-am ghidat în viață mult timp după asta, după a fi tu însuți indiferent de context, căci fără esența ta, tu nu exiști. Când apar copiii, ai momente în care uiți să te pui pe primul loc, iar marea mea greșeală a fost că am crezut că trebuie să le dau totul lor, când, de fapt, acest ”tot” trebuie acordat armoniei în familie, iar asta implică atât fericirea copiilor, cât și a părinților.

    Din multitudinea de modele Honda pe care le ador, am simțit imediat că pentru noi este potrivit modelul CR-V care a fost rafinat, imaginat și reproiectat cu tehnologia Honda Hybrid și un design care pe mine m-a curcerit. Uite:

    Deja am apelat la Honda România pentru achiziționarea mașinii și mi-am dat seama că ne-a făcut tuturor viața mai ușoară. Nu mă pot abține să nu-ți povestesc mai multe despre mașină!

    Înainte să ne achiziționăm noul CR-V Hybrid, mi-am pus niște întrebări pentru a mă asigura că întrunește toate nevoile de autonomie, economie, tehnologie și confort pe care le-ar putea avea o familie cu trei copii, dornică să mai călătorească, deși 90 la sută din timp va folosi mașina pe asfalt, într-un oraș aglomerat. O familie care râvnește din când în când și pentru condus sport căci ”o viață avem”, dar știe importanța siguranței pe care pune mare accent.  Așa cum oamenii au calități, și mașinile au, numai că acestea sunt create de om și pot fi alese de om. Există patru aspecte esențiale, pentru mine, unde mașina trebuie să aibă performanță, te invit să dai click pe fiecare ca să afli ce gândesc eu despre:

     

    Noi am plecat deja în excursie. Am deschis mașina cu sistemul foarte simplu Keyless go & entry, adică fără a folosi cheia propriu-zis, ci doar având-o în apropiere. Extrem de comod! Acum stau pe locul din dreapta din piele perforată cu încălzire, cu laptopul în brațe și trag cu ochiul la trapa panoramică, simțindu-mă norocoasă. Cu familia mea trăznită și iubitoare, cu mașina visurilor mele, cu toate facilitățile pe care mi le pot imagina necesare în anul 2019. Sigur că aici e și o opțiune personală, în funcție de ce variantă de echipare și dotări alegi. Noi am ales Executive, dar e o opțiune personală, în funcție de nevoile tale.

    Dacă te interesează, poți să intri pe site și să afli mai multe detalii, eu acum doar mă bucur de mașina care accelerează rapid. Bebelușul doarme, copiii fac liniște și îi urmăresc, din când în când, folosind oglinda inteligentă cu unghi larg, care este așezată pe capacul suportului pentru ochelarii de soare. Ce bine se simte!

    Am vrut să împărtășesc aceste detalii ca mama care își laudă puii pentru că, fără să vreau, m-am atașat de Hibri, așa cum am ajuns să îi spun. A devenit ca un pui al meu pentru că mă ajută să-i fac fericiți pe ceilalți pui ai mei, adică familia, nu cutia mare cu crispy strips. La cât de dragă îmi e Hibri aş putea spune chiar că sunt Mama Honda. Bărbatul meu râde și-mi spune că mașina nu-i o ciupercă pentru a o numi așa. Dar ce știe el? Ciupercile se numesc ”hribi”, dacă eu am reușit de dragul mașinii să învăț ce înseamnă AWD, adică un sistem de tracţiune integrală conceput pentru a se activa automat în momentul detectării unei pierderi a tracţiunii și gardă la sol, cred că trebuie să-l fac să se îndrăgostească de o ciulama ca să învețe denumirea corectă a ciupercilor. Aș găti acum, dar parcă și mai bine e în excursie cu familia.

    Ce frumos dorm ei toți! Cum? Dorm toți? Nici nu am avut eu timp să acționez sau să gândesc, scriu aceste rânduri după ce am tras sperietura, că sistemul revoluționar Honda SENSING a intrat în funcțiune. Acesta este unul dintre cele mai avansate ansambluri de tehnologii de siguranţă și bine că există!

    Acum, printre cuvintele pe care le scriu, mă strâmb la soțul meu! S-o fi întâmplat pățania tocmai pentru că nu scrisesem și de acest sistem încă? Atunci să trec repede câteva trăsături de-ale lui și apoi îmi dau bărbatul jos din mașină, e timpul să conducă profesionista (în ciulama, dar și în ciuda lui). Bine, nu-l dau jos, îi dau locul privilegiat din dreapta.

    Honda SENSING este un ansamblu tehnologic care ajută pentru un condus mult mai ușor, în siguranță și intervine în momentele de neatenție prin:

     

    Mai e un pic până la destinanţie, trebuie să mă grăbesc dacă vreau să reușesc să conduc și eu. Nici nu mă gândesc cum va fi când vom ajunge la pensiune. Există ”un mare dezavantaj” al mașinii. Portbagajul imens care ne-a făcut să ne luăm toată casa. Va trebui să le și cărăm până în camere, iar Andrei și Maria vor fugi pe scări de parcă acasă nu au început să plângă cu lacrimi mari și reci de ți se rupea sufletul că vor și ”dinozaurul de pluș” și ”paletele de tenis”, ”mingea de volei” și tot ce vă puteți imagina inutil! Poate reușesc să-i păcălesc și să lăsăm jucăriile în mașină.

    Am ales să îți povestesc un pic despre cum îmi face mie viața mai ușoară, pentru că sunt câteva avantaje pe care le ador. Printre care și faptul că e hibrid, chiar sunt curioasă dacă ai înțeles și intuiești de ce ar trebui să optăm pentru această opțiune:

     

    Mai sunt multe de descoperit la această mașină care e potrivită, prin multitudinea de facilități și posibilități de echipare, pentru o familie năstrușnică prin spațiul flexibil și practic, dar și pentru gașca de prieteni pusă pe distracție prin garda la sol foarte mare, deci o masină bună atât pe drum, cât și în afara lui. Sigur că scopul în care folosești mașina te va face să alegi dotările și opțiunile care ți se potrivesc. Poți să optezi pentru tracțiune față sau integrală. E o mașină ușor de folosit căci pe lângă faptul că e automată, schimbătorul nu mai există deloc fiind înlocuit de butoane. E potrivită și doar pentru tine, pentru a îți începe ziua perfect, cu un drum spre serviciu într-o mașină ce oferă: confort, spațiu, ergonomie și tehnologie. E potrivită pentru oricine care se respectă și vrea să-și facă viața mai ușoară.

    Oamenii fericiți sunt cei care funcționează pe toate planurile (familial, profesional și personal), iar tot ce e în jurul nostru are menirea de a ne menține echilibrul. Mașina nu mai e de mult timp un moft, e o necesitate, una pe care merită să o iubești. De ce ți-ai face viața grea când poți să o faci performantă?

    Aceasta a fost perspectiva Cătălinei din concediu de maternitate cu trei copii la purtător, fascinată de Honda și inventivă pentru SuperBlog 2019, pe parcursul unei excursii imaginare cu Honda CR-V Hybrid pe care nu o deține, dar tare i-ar plăcea.

    Sursele fotografiilor fac parte din cele oferite de sponsor.

    Farmecul se găsește în natură

    By
    Cătălina
    -
    2

    Vine iarna pe-a mea stradă
    Cu fulgi mari și bucurii
    Dar când mergi iar prin zăpadă
    Două lucruri vreau să știi
    Grijă mare la ținută, în sezonul cu ghețar
    Căci iar vei avea probleme cu sistemu-imunitar

    Dacă totuși uiți căciula
    Și fularul când e rece
    Dai cu Farmec, ierburi zece
    Gălbenele, grija trece

    Hai române, bea un ceai
    Cu ghimbir sau cu ce ai,
    Recomand și usturoi
    Pentru tusea de strigoi

    Să scapi de niște toxine
    Nu-i mare filozofie
    Folosești un leac baban
    Cu semințe de castan

    Ăsta-i sfatul digital
    Venit din occipital.
    Folosești Gerovital
    Ca să mergi liniștit la bal.

    Pielea este imporantă
    Dă-i cu cremă hidratantă
    Vitamine dintr-o plantă
    Să nu fie așa uscată

    Ho-ho-ho invoc natura
    Pe finalul de catren
    Te invit să-i simți căldura
    Te-am pupat, mă sui in tren

    M-am urcat, într-adevăr, în tren, mă duc la bunica. Cum vântul aproape că mă sufla departe de peron, nu am putut să nu mă gândesc la învățămintele bunicii. Despre cât de important e ”să pui geaca pe tine, maică, te ia de la șale”, ”o pereche de șosete în plus nu a făcut niciun rău” sau ”ceaiul neîndulcit, virusul l-a nimicit”, iar eu continuam, strâmbându-mă: ”dar gustul l-a scofâlcit”. Oricât de tare mă deranjau afirmațiile acestea când eram mică, am ajuns să-mi dau seama că sfaturile ei sunt cele care au păstrat-o, în ciuda anilor, tânără și sănătoasă. Când o privesc, nu-mi vine să cred că are aproape 70 de ani.

    Sursă: Pixabay

    Bunica, pe lângă insistențele pentru haine groase în sezonul rece, este persoana care pentru orice fel de problemă de sănătate invocă puterea naturii, plantele care au efecte pozitive și nu implică niciun fel de risc. Încă din copilărie, mi-a spus că îngrijirea de sine e absolut necesară și vine din iubirea de sine. Pentru a mă face să înțeleg, a abordat două aspecte: sănătatea interioară și sănătatea exterioară.

    Sănătatea interioară

    Nu am fost niciodată un copil bolnăvicios. S-ar putea să mă fi ajutat și imunitatea înnăscută, dar sunt convinsă că are legătură și cu faptul că la mine în familie s-a pus întotdeauna accent pe alimentația sănătoasă, bogată în legume, fructe și cereale.

    Știu că bunica mereu spunea că ”usturoiul este antibiotic natural”. Ceaiul de ghimbir era prezent de la primele semne de răceală, ba chiar ardeiul iute avea un loc de cinste pentru că ajută organismul să lupte împotriva infecțiilor. Sigur că și somnul adecvat, și activitatea fizică erau încurajate tocmai pentru a îmi întări imunitatea. Hrana influențează nu doar sănătatea, dar și frumusețea.

    Sănătatea exterioară

    Îmi amintesc că eram în vizită pe la bunica și aveam de gând să dorm la ea. Eram deja adolescentă și mă machiam, dar ”uitam” să mă demachiez. Bunica m-a lăsat să dorm, dar dimineța m-am trezit cu sticla de ulei de măsline lângă. Nu își propusese să mă învețe să fac gogoși sau salată cu ulei extravirgin, ci etapele esențiale ale unui ten îngrijit:

    • demachiere;
    • exfoliere;
    • hidratare.

    Abia după respectarea acestora, trebuie să te preocupe machiajul, ascunderea imperfecțiunilor. Tot bunica mi-a spus că orice pui pe față își va spune cuvântul, își va lăsa amprenta pe chip ca o ștampilă într-o carte, de aceea ingredientele sunt importante. Tot ea mi-a explicat că tipurile de ten sunt de mai multe feluri și necesită îngrijire diferită. Când mi-a povestit despre microbiomul pielii, am făcut ochii mari. Mi-a explicat că reprezintă totalitatea bacteriilor de pe piele, unele bune, altele rele. Știu că mi-am imaginat că niște soldăței minusculi se luptă pe chipul meu, iar de fiecare dată când aplic cremă mă gândesc că le vin ajutoare soldățeilor cu care țin, nicio surpriză, cei buni.

    Dacă, la început, pentru mine era suficient uleiul de măsline combinat cu apă ca să mă demachiez, odată cu vârsta și cu creșterea cantității de machiaj, mi-am dat seama că am nevoie de produse complexe, în care să am încredere. Nu mi-a luat mult să descopăr Gerovital – Doctor în frumusețe și să mă îndrăgostesc.

    Acum, când trenul aproape a ajuns, mă mai uit o dată în punga de lângă mine și mă bucur că s-au decis să lanseze o gamă cu ingrediente de origine naturală, Gerovital Plant, căci nu-mi imaginez cum ar fi să mă duc cu mâna goală, iar bunica prețuiește produsele naturale și românești. În plus, dacă ea m-a învățat importanța îngrijirii tenului prin natură, cu asta aș vrea și eu să o impresionez. Mai ales că noua gamă aduce inovație prin complexul Poliplant Microbiom Protect, format din Equibiome și plante din flora locală, complex ce ajută la restabilirea și menținerea echilibrului microbiomului pielii. Vă spuneam de războiul bacteriilor? Așa nici nu trebuie să existe căci în echilibru domnește farmecul.

    Sursă: Farmec

    Gama asigură un program complet de îngrijire prin:

    • Apă micelară;
    • Fluid demachiant;
    • Cremă hidratantă;
    • Cremă antirid SPF 15;
    • Cremă antirid nutritivă;
    • Cremă CC Matifiantă;
    • Cremă anticearcăn antirid;
    • Booster vitalitate și strălucire.

    Eu vreau să încerc crema CC Mediu Matifiantă Microbiom Protect pentru că, de mult, caut o modalitate naturală de a înlocui clasicul fond de ten, iar aceasta conferă tenului un aspect natural, estompează imprefecțiunile, netezește textura tenului și protejează împotriva agresiunii factorilor externi.

    Sursă: Farmec

    Pe bunica sunt convinsă că cel mai tare o să o încânte crema Antirid Microbiom Protect SPF 15 căci ”soarele poate fi dușmanul tenului” este o altă vorbă de-a ei, iar crema are factor de protecție solară, dar și alte ingrediente naturale pe care știu că bunica le apreciază, de exemplu, vitamina A cu acțiune împotriva stresului oxidativ.

    Crema anticearcăn antirid va fi un aliat minunat pentru diminuarea ridurilor. Uleiul de măsline, ceara de albine și Aquaxylul refac funcția de barieră a pielii și asigură un nivel optim de hidratare al acesteia.

    Noua gamă Gerovital Plant mi se potrivește, dar mai ales bunicii, de aceea se află în punga de lângă mine pentru persoana care m-a învățat cum să am farmec și să nu mi-l pierd, având grijă de mine. O văd pe peron! De data aceasta, chiar te pup, cobor din tren!

    Articol redactat pentru SuperBlog 2019

     

    Nu-ți uita poveștile, oferă-ți amintirile!

    By
    Cătălina
    -
    1

    “Nu ne aducem aminte zilele, ne amintim momentele.” – Cesare Pavere

    Tu îți mai amintești ce ai făcut pe 24 iunie 2007? Poate da, dacă a fost data nunții sau botezul copilului. Dar îți amintești unde erai pe 14 februarie 2016? Poate da, dacă atunci ai fost cerută în căsătorie. Dar de data de 22 octombrie 2015? Și aș putea să continui mult așa. Uităm zilele, dar niciodată evenimentele care ne marchează, uneori, datele rămân în mintea noastră legate de momente memorabile, dar uneori uităm chiar și asta. Nu ți s-a întâmplat niciodată să uiți de ziua celui mai bun prieten? Bine că există Facebook-ul în era noastră să ne reamintească. Pentru mine e clar că îmi amintesc momentele, dar, mai ales, cele care mă fac să simt ceva puternic, fie că e o emoție pozitivă sau una negativă.

    Chiar acum am în minte un moment. Eram la ziua celui mai bun prieten și i-a venit ideea să desfacă darurile în fața tuturor invitaților. Nimeni nu s-a așteptat la această practică, noi fiind obișnuiți că punga se pune într-un colț, iar sărbătoritul se uită la ele după petrecere. Dar nu și prietenul meu! Acesta, cu energia lui pozitivă, a considerat că noi vom fi prea curioși, așa că a făcut ca în copilărie, a deschis cadourile.

    În primul cadou era o sticlă de vin, în cel de-al doilea la fel, în cel de-al treilea tot vin, în al patrulea un lichior și a venit rândul cadoului meu. Deja mulțimea era amuțită, toți arătam ca niște maimuțe uakari, acelea cu fața roșie.

    Când a deschis cadoul de la mine și era o altă sticlă de vin, mi-a venit să intru în pământ, fața mea nu doar că era ca sfecla, dar aproape că plângeam. Nu era un alcoolic, nu i se potriveau deloc sticlele de vin, de ce se gandise toată lumea la asta? Pentru că, de fapt, toți am apelat la cea mai impersonală metodă de a scăpa de responsabilitatea de a lua un dar, când, de fapt, ar fi trebuit să fie o bucurie. Să iei un cadou în acord cu firea persoanei căreia i-l oferi, în acord cu relația dintre voi doi devine o bucurie și pentru tine însuți, pentru că cei mai importanți sunt oamenii și nu ar trebui niciodată să uităm asta.

    Când cadoul este luat la repezeală, doar ca să fie, când e clasicul deodorant și gel de duș, o ciocolată de la magazinul din colț pe care oricum și-o poate cumpăra singur sau chiar mai rău, banii în plic, se devalorizează și nu-ți aduce nici ție satisfacție, e doar ceva ce trebuie făcut. Mi-am dat seama de asta la ziua prietenului meu care ar fi meritat mai mult. Știu că rușinată, atunci am făcut ce știu și ce-mi place cel mai mult, să scriu.

    Am scos din geantă pixul, mi-am recuperat punga de cadou pe care am modelat-o într-o bărcuță și i-am scris:

    ”Mulțumesc că exiști în viața mea! Ești cel mai bun prieten! Mai știi când m-ai scos cu barca pentru a mă înveseli când eram foarte supărată? Acum nu sunt tristă, dar tot vreau să repetăm aventura, deci, ce zici de weekendul acesta?”

    Știu că a rămas câteva clipe nemișcat, apoi m-a luat în brațe și mi-a șoptit: ”Mulțumesc, e cel mai frumos cadou! Mergem sâmbătă și ne și îmbătăm la cât vin avem”

    ”Ne dăm cu barca pe un râu de vin” am continuat eu râzând.

    Faptul că am putut să-i ofer, chiar și o fărâmă din povestea noastră, pe o hârtie ce fusese creată cu menirea de a fi o pungă de cadou a fost pentru mine un dar interior și ne-a făcut să ne consolidăm relația. Atunci a fost improvizație, venită tocmai din faptul că toți fusesem neglijenți, dar, în mod normal, nu m-aș duce la cineva să-i ofer o bărcuță de hârtie, dar aș opta, mai ales de atunci, pentru un cadou personalizat.

    Cel mai frumos cadou pe care i-l poți oferi cuiva este cel pe care nu și l-ar putea cumpăra singur, iar pentru asta trebuie să oferi ceva din ființa ta, trebuie să fii artist, să te conectezi și tu cu respectivul dar.

    Eu nu sunt expertă în editare, nu știu procesul prin care se imprimă ceva sau cum iese din tipar, dar iubesc să scriu, așa că pentru mine ar fi perfect dacă aș putea să ofer oamenilor cartea relației noastre sau cartea unui moment sau unor trăiri dintre noi. Așa că atunci când am aflat de Carte cu personalitate am simțit că s-a inventat o modalitate ușoară de a oferi cadouri memorabile.

    Ușoară în sensul în care nu trebuie decât să editezi template-ul pus la dispoziție pe site, adăugând poze și text. Poate ție îți plac mai degrabă pozele și nu ai inspirație la scris, template-urile vin cu textele lor pe care le poți șterge sau păsta după preferință. Eu am creat deja o carte personalizată pentru iubitul meu, iar pe una dintre pagini am ales să păstrez textul inițial.

    În cartea aceasta am încercat să reproduc într-o manieră inedită povestea noastră, de la începuturi până în prezent. Ne-am cunoscut în spațiul online care în cartea noastră devine ”Ținutul guvernat de tentații ale consumerismului”. Cred că dacă altcineva în afară de noi doi ar citi-o, nu ar înțelege-o pe deplin, iar eu asta mi-am și dorit pentru că așa cum sentimentele dintre noi sunt înțelese total doar de mine și de el, așa și povestea e presărată cu amintiri care vor fi doar ale noastre, amintiri codate.

    Mă bucur că ne-am putea păstra pozele într-un altfel de album, unul cu poveste, căci în era modernă, ajungem să facem mii de poze, care se pierd în spațul online, pe care nu mai știi de unde să le iei și în ce folder le-ai pus.

    Nu m-aș opri doar la a scrie povestea relației noastre, ci mi-ar plăcea să-i fac mai multe cadouri de acest fel pentru că bucuria și emoția cu care a primit acest dar personal, mă incită, mă face să-mi doresc să repet mișcarea, să ofer și mai mult, și mai inedit, și mai creativ și nu doar iubitului meu, ci aș face o carte pentru mama, una pentru tata, pentru cea mai bună prietenă, pentru sora mea și, de ce nu, una pentru mine însămi. Aș începe cu una, căci în timp, odată cu poveștile care se adună, sunt convinsă că se vor aduna și cărțile.

    Deja am în minte următoarele cărți pentru iubitul meu, în una mi-ar plăcea să strâng poeziile pe care mi le-a dedicat de-a lungul timpului, împreună cu bancurile pe care le-am creat eu inspirată din viața noastră de cuplu, cum ar fi:

    ”Ce-și gătește un bărbat cu mâna lui se numește… sandviș”

    În funcție de motivul pentru care i-aș oferi cartea, mi-aș lăsa și imaginația să zburde nestingherită printre paginile lucioase, calitative. Așa aș proceda cu toți oamenii dragi din viața mea, de exemplu, mă gândesc ca de Crăciun, să le fac tuturor câte o carte din partea lui Moș Crăciun. Acesta le-ar reaminti de toate năzbâtiile făcute în timpul anul, dar mai ales de toate momentele în care au reușit. Le-aș scrie, din perspectiva Moșului, momentele frumoase, căci acestea au menirea de a ne încuraja să mergem mai departe.

    În cartea pentru mama aș pune poze cu noi, căci știu cât de fericită ar face-o.

    În cartea pentru sora mea aș pomeni de nume date păpușilor, când eram mici, ca să-i reamintesc de ”copiii noștri”, căci, pe rând, eram mame pentru o păpușă sau alta. În cartea pentru tata aș povesti o grămadă de aventuri pe care le-am avut împreună, de la scufundări în mare până la escaladări pe munte.

    Eu și tata

    Pentru fiecare om aș scrie altceva, pentru că fiecare e unic și m-aș uita în primul rând la el, la cine e el ca individ, la ce i-ar plăcea, apoi m-aș gândi la legătura dintre noi, prin ce am trecut împreună și, la final, aș opta pentru un cadou unic care să ne facă fericiți pe amândoi, atât pe cel care primește, cât și pe mine, cea care oferă.

    Alege cu sufletul cadourile pentru sărbători căci timpul trece, iar oamenii îmbătrânesc. Păstrează-i aproape pe cei dragi și arată-le că îi iubești, că prețuiești povestea dintre voi, așa cum simți tu!

    Articolul acesta m-a făcut să-mi fie dor de o grămadă de oameni. Înainte de a mă apuca să creez cărțile personalizate de Crăciun, voi da câteva telefoane, și conversația e o formă de cadou. Timpul petrecut împreună e darul cel mai de preț, iar pentru a nu-l uita, poți să ți-l păstrezi mereu, în cartea ta!

    Articol scris cu dor de oameni pentru SuperBlog 2019
    Fotografiile sunt din sursele sponsorului și din arhiva personală

    Oamenii buni sunt îngeri

    By
    Cătălina
    -
    3

    Auzisem că pe 29 noiembrie 2019, adică în doar câteva zile va avea loc premiera filmului ”Îngerii lui Charlie”, așa că în timp ce mâncam pop-corn, deși nu mă uitam decât la trailer, râdeam cu gura până la urechi. Asta până când, în mijlocul ecranului, a apărut o căsuță de chat:

    ”Bună, sunt Charlie, vrei să fii un înger?”

    M-am încruntat, apoi m-am uitat în stânga, în dreapta, sub pat, poate era vreun membru al familiei pus pe farse. M-am uitat chiar și la dată, să nu fie 1 aprilie. Abia când nu am auzit niciun râs zgomotos și nu am văzut nicio cameră de filmat sub vreun ursuleț de pluș, m-am încumetat să tastez timid:

    ”Nu am aripi.”

    ”Nici nu ai nevoie, vor crește odată cu tine.”

    Apoi mi-a dat o adresă atât de îmbârligată că nici nu are rost să v-o scriu, de altfel nici nu am voie, e secretă. M-am dat deja de gol că m-am dus la locul indicat. Acolo, o altă surpriză, în loc să dau de Charlie, am dat de Bosley, un băiețel lungan, de doar vreo 12 ani, îmbrăcat în elf. Nu eram doar eu, ci multe alte femei, unele blonde, altele cu pistrui, unele cu pălării fancy, altele îmbrăcate modest, unele plinuțe, altele atât de slăbuțe că te întrebai dacă nu mănâncă decât spanac.

    – Mă bucur că ați venit, a grăit băiatul cu o voce puternică de bărbat, toate sunteți îngeri și doar pentru că v-o doriți și pentru că ați răspuns cu interes mesajului lui Charlie. Avem mai multe misiuni, a continuat el, dar una arde, și arde pentru toată lumea. Nu, dragilor, nu trebuie să stingeți incendii, ci să aprindeți inimi. Am 12 ani și nu am primit niciodată până acum cadou de Crăciun. Nu am primit nici măcar o portocală, iar ca mine sunt mulți. Moș Crăciun nu mai face față. Misiunea e să-l ajutați, dragi îngeri, să deschideți aripile și să zburați împreună cu renii oriunde vă poartă vântul, dar nu aveți cum fără pregătire, așa că  trebuie să treceți niște probe. Nu am să vă mint. Sunt grele, sunt groaznice, deci, dacă vreți să plecați, o puteți face acum.

    S-a oprit, însă în sală nu se auzea niciun foșnet. Toate eram absorbite de băiețelul cu glas și discurs de om mare. Am rămas toate, deși, mie cuvântul ”groaznice” îmi răsuna în minte neîncetat. Nici nu înțelegeam de ce fusesem recrutată, nu aveam nicio abilitate, așa credeam până atunci. Faptul că făceam o ciocolată de casă incredibilă nici nu mă gândisem să iau în calcul.

    Proba 1 – alegerea de a pleca

    Am trecut cu brio toate. De altfel, și obrajii îmbujorați ai băiatului au ajutat.

    Proba 2 – cea de foc

    Deși se numea așa, era chiar de gheață, căci în grupuri de câte trei, am fost prinse într-un iglu pe care a trebuit să-l răsturnăm cu mâinile goale. Se pare că învârtitul telului și bătutul șnițelelor ajută mușchii brațelor, căci toate am reușit.

    Proba 3 – proba deghizatului

    Nu am înțeles inițial de ce ne-au pus în fața unor palete mari de machiaj și ne-au dat materiale zdrențuite în saci. Să mă machiez? Nicio șansă! Să mă fac o mumie din fâșii albe? Am încercat, dar spre deosebire de cealaltă probă, la aceasta ne-au surprins cu vânt năpsanic suflat din ventilatoare imense. Toate pânzele mele au zburat precum îngerii, ajungând chiar în nori. Pe o fată subțirică a luat-o pe sus și a aruncat-o într-un morman de zăpadă.

    Băiatul, Bosley, a trecut, la final, pe la fiecare. Îngerii se descurcaseră bine, majoritatea aveau gene conturate, unele se machiaseră precum vedete, altele își făcuseră costumații de pirat. Mi-era milă de fata din zăpadă până când, trecând prin dreptul ei, băiatul i-a zis:

    – Felicitări! Frumoasă deghizare! Om de zăpadă…

    Acum îmi era milă de mine, încercasem eu să-mi pun blush în obraji, să-mi prind părul să pară mai scurt ca să mă transform în Kristen Stewart, dar cumva reușisem să fiu:

    – Un morcov, foarte bine!

    Am zâmbit încurcată și nu l-am contrazis.

    Proba 4 – uită-te la lume

    Am înțeles de ce Bosley a spus că probele pot fi groaznice. În sală, pe pereți, au apărut ca de nicăieri ecrane mari pe care s-au proiectat familii sărace cu cinci copii care împart un colț de pâine. Mame singure, tați care muncesc de dimineața până seara și nu reușesc să-și întrețină familia. S-a proiectat o parte din lume, și m-a durut.

    Proba 5 – împrăștie mesajul

    Cea mai importantă, motivul pentru care am scris acest articol. Urmează prima misiune din viața mea, sunt speriată, dar dornică de a reuși. Așa că te îndem și pe tine, mergi la cinema, vizionează filmul de acțiune ”Îngerii lui Charlie” pentru a găsi în tine curaj și putere, apoi dă-ți șansa să pornești în cea mai frumoasă aventură, pentru moment, aceea de a-l ajuta pe Moș Crăciun să ofere daruri nu doar copiilor bogați, ci tuturor, chiar și lui Bosley.

    Oricine poate să fie un înger, deși nu am înțeles din prima, aripile cresc odată cu faptele bune pe care le facem, doar că sunt invizibile, iar zborul se simte ca o fericire interioară. Nu trebuie să avem abilități pe care nici nu ni le imaginăm. Orice, privit din perspectiva potrivită poate fi o calitate, chiar și că eu m-am deghizat în morcov. Așa, nimeni nu o să-l bănuiască pe Moș Crăciun, orice trăznaie aș face din greșeală prin casele copiilor, va fi pusă pe seama Iepurașului de Paște. Întorcându-mă la abilități, uite cum faptul că fac ciocolată de casă va face copiii fericiți, căci le voi ușura munca elfilor și mă voi apuca să amestec cacao cu lapte praf îndată ce-mi termin ultima misiune, adică aceasta.

    Repet! Fii bun, ajută, oferă celor cu mai puțin și împrăștie mesajul! Fii înger, așa cum ți-l imaginezi tu!

    Articol scris cu nuanțe de comedie, dar cu un mesaj în care cred pentru competiția în care îmi spionez gândurile, să le prind pe cele potrivite. Care competiție? SuperBlog 2019. Care sponsor? InterComFilm. Care film? Acesta:

    Fotografiile fac parte din sursele oferite de sponsor.

    Andrei Neagru vorbește despre clipul piesei ”Prea Departe”

    By
    Cătălina
    -
    1

    Despre piesa ”Prea Departe” am mai scris, dar despre clip nu. De data aceasta, m-am gândit să aflu chiar de la Andrei Neagu, interpretul piesei și regizorul clipului, tot ce e de știut.

    1. Videoclipul piesei ”Prea Departe” este primul regizat si filmat de tine? Cum ți-a venit ideea să te ocupi singur de asta?

    A fost un proces organic, prin care am dorit să scot în evidență starea piesei. Acest vibe relaxant, m-a determinat să merg pe simplitate. Știi cum se spune: lucrurile simple sunt cele mai elegante.

    2. De unde pasiunea pentru video?

    Pasiunea pentru video este strâns legată de cea pentru fotografie. Sunt atras de tot ceea ce înseamnă artă și creație. Așadar, cochetez cu fotografia de mult timp, însă am început să aprofundez cu adevărat acest domeniu în primăvara acestui an. Ușor, ușor am început să-mi dau seama că aș putea filma și un videoclip.

    3. Clipul e exact ce îți imaginai?

    Nu aș vrea să spun că este sau nu ceea ce îmi imaginam. Arta nu este un cadru fix. Tot ce pot să spun este că sunt foarte entuziasmat pentru că am putut reda în aproape 4 minute de video, fix ceea ce aveam în minte. Restul factorilor au fost influențați de echipamentele video, detaliile tehnice și .. interpretarea ta.

    4. M-ai dat de gol, într-adevăr, ai lucrat cu mine. Eu sunt actrița din clip, iar eu sunt și iubita ta. Cum a fost pentru tine să colaborezi cu mine?

     A fost o experiență interesantă în sensul în care nivelul de confort și relaxare m-au făcut să uit că filmez un videoclip, ci să simt, mai degrabă, că îmi petrec o zi de sâmbătă alături de prietena mea. Nu a existat niciun sentiment de presiune sau grabă. Am lucrat în ritmul nostru, iar faptul că ne-am înțeles și respectat ideile celuilalt a făcut ca procesul de creație să fie mult mai firesc și distractiv.

    5. Cu ce provocări te-ai confruntat pe parcursul filmărilor?

    Primele provocări au fost de natură tehnică: poziționarea luminilor și viteza cu care deplasam motorașul pe slider în cele 4 minute. Apoi a urmat stabilirea poziției personajului în fața camerei: cât de aproape începem și cât de departe terminăm astfel încât să nu apară alte chestii nedorite în cadru.

    6. Ai un mesaj pentru toți cei care citesc acest interviu?

    Niciodată nu ești prea departe de a-ți împlini visul. Niciodată nu ești prea departe de imposibil!

    Pe lângă mesajul motivațional de mai sus, vă îndemn pe toți să ascultați piesa în timp ce priviți videoclipul.

    Momente accesorizate ce dau personalitate

    By
    Cătălina
    -
    4

    Nu știu dacă e ceva ce iubesc toate fetele, dar mie mi-a plăcut din copilărie să mi se facă poze. Eram toată un zâmbet, cu șoldurile arcuite într-o parte sau cealaltă și cu mâinile în aer. Aproape hilar pentru o copilă de 5-6 ani. Odată cu vârsta mi-am dorit poze din ce în ce mai fashion, profesionale. Am început să cumpăr reviste pentru fete și nu înțelegeam cum de look-ul lor pare impecabil. Mi se tot spunea că sunt fardate și editate, dar nu am fost niciodată de acord total cu această afirmație pentru că nu asta mă atrăgea pe mine. Era o senzație ca atunci când guști o supă bună, dar parcă îi lipsește ceva.

    Degeaba mă machiam și adăugam filtre, tot nu simțeam atmosfera din reviste până când într-o zi bunica mi-a adus o eșarfă colorată. Întâmparea a făcut, ca atunci să-mi fac un selfie cu bunica și am rămas hipnotizată. Mă uitam în ecranul telefonului și am simțit, așa cum se întâmplă în desenele animate, că un bec mi se aprinde deasupra capului. Bunica era superbă, iar în poză am sesizat că ce îi dă aerul extrem de stilat pe care îl are tot timpul era colierul ei masiv și cerceii care îi încadrau fața. Eu cu eșarfa colorată păream o adolescentă veselă și chic. Asta era! Accesoriile îmi lipsiseră până atunci. A fost momentul în care am realizat că orice ținută, oricât ar fi de banală se poate transforma ușor în una spectaculoasă cu câteva elemente pe care de multe ori le ignorăm, și e păcat.

    Accesoriile nu doar că arată foarte bine și pot să modifice complet o ținută, dar se potrivesc unei anumite situații, unui anumit moment și transmit o stare. Ceea ce ele emană prin stil ne face pe noi, la nivel subconștient, să asimilăm. Toate aceste stări pe care ni le transmit ne dau încredere în noi că putem să fim așa cum ne dorim.

    Fiecare accesoriu spune altceva despre mine și toate întregesc fiinţa mea complexă. Am reușit să mă descopăr dându-mi seama ce accesorii mă atrăgeau și, prin ele, reușesc să-mi pun în evidență diversele laturi ale personalității:

    Latura romantică

    Mi-o ascund de fiecare dată sub o pălărie roșie cu panglică neagră. Contradicția este că tocmai aceasta reușește să mi-o dezvăluie, la fel ca cerceii mei preferați cu flori.

    Arhivă personală (accesorii de la Meli Melo)

    Pot să fiu îndrăgostita cu pălărie roșie, extrem de stilată, care pășește într-o cafenea pe timp de ploaie. Pot să fiu visătoare și să mă pierd în gânduri la adăpostul pălăriei. Pot să fiu femeia în rochie neagră și coc cu o pietricică strălucitoare în mijlocul cerceilor în culoarea pasiunii. Sau pot să fiu eu bucurându-mă, pur și simplu, de un accesoriu roșu cu personalitate.

    Cum mă fac să mă simt?

    Acestea sunt din categoria accesoriilor care îmi dau încredere în forțele proprii, se vede și după zâmbet. Sunt cele care mă binedispun doar uitându-mă la ele tocmai pentru că sunt accesorii puternice, care atrag atenția.

    În ce moment le port?

    Eu port pălării de lână chiar și pe timp de vară, cu toate că am și câteva cu paie fine. Totuși, de aceasta m-am bucurat, mai ales, toamna. Ambele accesorii mi se par potrivite pentru o ținută de seară, classy. Cerceii, în mod special, i-aș asorta la o ținută simplă pentru că sunt ei suficient de spectaculoși.

    Latura creativă

    Te-ai gândit vreodată să-ți porți căciula în urechi? Nici eu până când nu am văzut la Meli Melo cerceii pe care intenționez să-i port toată luna decembrie.

    Arhivă personală (cercei Meli Melo)

    Cum mă fac să mă simt?

    În general, când îmi găsesc accesoriile potrivite devin creativă, îmi vin tot felul de idei de a le combina, dar aceștia sunt cerceii care mă fac să simt că e în regulă să combin două șoșete fără pereche, iar asta e minunat pentru că, poate, în modă nu e permis totul, dar în stilul tău personal, da.

    În ce moment îi port?

    Poate nu toată luna decembrie, dar cu siguranță vor fi alături de mine în așteptarea lui Moș Crăciun. Mă văd purtându-i cu un pulover larg și blugi.

    Latura jucăușă

    Relația mea cu eșarfele a fost întotdeauna specială, mai ales că înainte de a le folosi ca accesorii pentru mine erau jucării. Îmi cream păpuși din eșarfele mamei, le legam în așa fel încât să fac din marginile lor picioare. Mai târziu, cum eu am studiat la Facultatea de Teatru, secția păpuși-marionete, am ajuns să lucrez cu copii, iar la cursurile de marionete i-am învățat cum să construiască din eșarfe.

    Sursă: magicalmoonshine.org

    Dar nu voi intra în detalii, ideea este că fiind atâtea variante de eșarfe, atâtea moduri de a le purta și materiale diverse, unele mai fluide, altele mai groase, nu ai cum să nu te joci cu ele, să nu le combini creativ. Poate chiar să o folosești pentru plajă pe deasupra costumului de baie. Eu am două eșarfe favorite:

    Arhivă personală (eșarfe Meli Melo)

    A fost odată, într-o zi de marți, lângă un râu unde făceam grătar, un fluturaș, l-am izgonit ușor cu mâna, s-a întors și s-a așezat pe creștetul meu, mi-am scuturat capul, apoi s-a pus pe gât. A părut aproape că mă sărută, acela a fost momentul în care am știut că vreau să-l păstrez aproape și când va fi plecat. Am căutat mult timp ceva care să mă facă să-mi amintesc de el. Când am văzut la Meli Melo, tot într-o zi de marți, o eșarfă plină de fluturi frumos colorați, am știut că trebuie să fie a mea.

    Cum mă fac să mă simt?

    Ambele mă fac să mă simt protejată. Sunt scuturile mele împotriva necruțătorului vânt. Însă, fiecare îmi transmite altceva. Eșarfa cu animal print îmi dă un aer exotic care mi se potrivește, iar cea cu fluturi îmi dă bucurie. E ca atunci când privești un copil jucându-se, simți inocență și zâmbești fără să înțelegi de ce. În plus, cum povesteam mai sus, e, cumva, eșarfa mea de suflet.

    În ce moment le port?

    Oricând ies am o eșarfă. Pe acestea pe care vi le-am arătat, le port cu haine simple pentru că au ele suficientă personalitate și reușesc să creeze câte o poveste doar privindu-le.

    Latura extravagantă

    Am un păr cu mult volum, greu de stăpânit. Uneori, dimineața, am impresia că are viață proprie căci vrea să stea cum are chef, pare că are personalitate, una complet diferită de a mea căci nu ne punem de acord aproape niciodată. Totuși, reușesc să-l țin sub control cu accesorii de păr. Uitându-mă în cutia mea plină cu elastice și agrafe, mi-am dat seama că mă atrage tot ce strălucește. Sigur că am o mulțime de accesorii de păr simple, dar majoritatea au pietricele, sclipici, decorații etc. Acestea sunt doar câteva dintre cele pe care le folosesc:

    Arhivă personală

    Cum mă fac să mă simt?

    Stăpână pe părul meu! Glumesc, dar nu sunt departe de adevăr. Mă fac să mă simt strălucitoare, mă fac să simt că pot fi eu însămi și, nu doar că arată bine, dar îmi sunt și foarte utile.

    În ce moment le port?

    Acum! Nu pe toate, doar cleștele mic, metalic și auriu. Dar și oricând simt să ies din anonimat.

    Momentul accesorilor e cel prezent. Un om nu are nevoie decât de câteva secunde ca să-și dea seama dacă îi place o persoană sau nu, iar asta nu înseamnă că e superficial sau că pune accent doar pe aspectul fizic, ci că așa suntem construiți, cu toții, din punct de vedere psihologic. Aspectul contează, acum mai mult decât oricând, căci suntem în era pozelor, era rețelelor de socializare. Chiar și faptul că citești acest blog acum este o dovadă că informația se împrăștie imediat. Imaginează-ți că mergi pe stradă, iar pe lângă tine trece Angelina Jolie, un paparazzi o surpinde în poză. Apari și tu pe prima pagină a ziarelor, nu ai vrea să strălucești? Bine, am glumit, acesta este un exemplu complet absurd, important e să te simți bine cu tine însăți și să te descoperi chiar și prin cum te accesorizezi.

    Mi-am dat seama că în toate pozele pe care ți le-am împărtășit sunt accesorii de la Meli Melo, este clar că e firma mea preferată, iar eu vizitez foarte des magazinele fizice, de curând l-am descoperit și pe cel online și îl voi folosi pentru a îmi diversifica stilul vestimentar și nu numai, căci, deși au pornit de la un singur magazin în București, pasiunea pentru rafinament & dichis parizian le-a adus repede succesul ceea ce i-a făcut să se extindă atât ca număr de locații (îi poți găsi și-n Bulgaria, Serbia și Republica Moldova), cât și ca diversitate de produse. Poți să cumperi și articole vestimentare, decorațiuni interioare sau obiecte de bucătărie. Eu chiar mă gândesc să-i cumpăr și prietenului meu un cadou de Crăciun căci au și accesorii pentru bărbați. Ca să nu mai spun că prietenelor le pot lua bentițe cu urechi de ren sau cercei cu brazi împodobiți. Găsesc chiar și bijuterii din argint.

    Pe mine, Meli Melo Paris, mă ajută să-mi pun toate laturile personalității în evidență. Am ales să scriu doar despre câteva dintre acestea, deși toate se întrepătrund și creează stilul meu unic.

    Articol redactat pentru SuperBlog 2019

    Ceasul, elementul care întregește atât ținuta, cât și viața

    By
    Cătălina
    -
    1

    Eram liceană și mă tot întrebam cât mai durează până se termină ora de fizică, așa că mi-am scos telefonul și mi-am auzit numele:

    – Domnișoară Popa, ne spuneți cu cine vorbiți?
    – Mă uitam la ceas…
    – Vă lămuresc eu! Suficient cât să treceți la tablă să rezolvați exercițiul.

    Eram la facultate, aveam examen la ora 14:00. Mai devreme am ieșit să mănânc, știam că mi-am pus alarma să sune când ar trebui să plec. Am mâncat, mi-am comandat și desert. Dacă nu am auzit nimic, m-am dus și la patinoar, până când m-am gândit totuși să-mi verific telefonul. Telefonul era fără baterie, iar eu mă simțeam ca în Teoria relativității. Panicată, am început să întreb disperată în jur cât e ora, fără să îmi dau seama că aproape traumatizasem un copil, având în vedere că pe gheață eram doar eu și câțiva pici. Povestea s-a terminat cu bine, nu am întârziat la examen, dar nici mult nu mai aveam.

    Nu înțeleg nici acum de ce a durat atâta timp să înțeleg că aș fi împușcat doi iepuri dintr-o lovitură cu un element foarte simplu, până și cuvântul are doar 4 litere: ceas. Mi-aș fi simplificat relația cu timpul și aș fi amplificat relața cu stilul meu. A trebuit să trec prin prima etapă ca să îmi dau seama de a doua, însă a fost suficient să mă îndrăgostesc de primul ceas de mână pe care l-am purtat ca totul să vină de la sine, adică o colecţie de ceasuri potrivite cu costumaţii şi evenimente diferite la care aş putea participa, dar le voi lua pe rând.

    Primul ceas (ca prima felie de pizza, pentru a prinde gustul)

    Deşi am trecut prin multe momente în care un ceas la mână mi-ar fi fost util, nu mi-a trecut niciodată prin minte în era telefoanelor să-mi iau unul. Am ajuns să mă îndrăgostesc de ele abia când am primit primul ceas de damă Fossil de la prietenul meu sătul să tot întârzi. Mă gândesc că un alt motiv pentru care mi-a făcut cadou acest ceas, pe lângă faptul că tremura din toţi rărunchii atunci când eram eu la volan şi voiam să aflu cât e ora (radio-ul maşinii nu are setată ora, iar, din instinct, în loc să-l întreb pe el, aveam tendinţa să mă întind după geantă să iau telefonul) a fost şi că uitându-se la el, a văzut ceva din stilul meu lejer, văratic mai ales că atunci era o perioadă călduroasă care parcă te îndemna să te pierzi printre flori:

    Ceas JACQUELINE ES4672 Quartz

     

    L-am purtat foarte mult timp de atunci, la rochii lungi şi lejere, dar şi la blugi şi cămăşi. A fost o bună perioadă ceasul care întregea orice ţinută, în continuare mi-a rămas foarte drag, dar colecţia s-a mărit când am descoperit WatchShop.

    Din întâmplare, căutând să-l surprind şi eu pe prietenul meu, căci, în sfârşit, îi înţelegeam pasiunea, am căutat ceasuri pentru bărbaţi şi am descoperit WatchShop care mi-a devenit ca un ghid, mai ales că experienţa mea de până atunci nu era foarte vastă. Abia descoperisem cum e să trăieşti conectat cu timpul, să trăieşti în prezent. Ştiai că există şi o tehnică numită mindfulness care încurajează conectarea cu momentul prezent? Pentru mine, ceasul primit a fost ca o ancoră pentru a îmi aminti să fiu prezentă în viaţa mea, să apreciez fiecare clipă şi să nu-mi fie frică de cum trece timpul căci el face parte din mine.

    Ştiu că mi-a fost greu să aleg un cadou pentru că multe modele mi se păreau extraordinar de frumoase. De altfel, WatchShop are o gama variată de branduri originale și accesorii pentru ceas, potrivite oricărui stil şi oricărui buget. Aşa că m-am gândit la prietenul meu, la firea lui, la fel cum a procedat şi el cu mine, şi m-am orientat la un ceas de bărbat Vostok care să-i fie util în următoarele aventuri ale vieţii. Un ceas performant care să-i amintească de faptul să sunt pregătită să explorăm împreună lumea, să simţim că o conducem prin stilul şi fericirea noastră molipsitoare.

    Ceasul Vostok Europe EXPEDITION NORTH POLE-1

    Faptul că am descoperit WatchShop nu a făcut decât să mă bucure, căci explorând catalogul cu ceasuri de damă, am reuşit să adaug la colecţie şi ceasuri sport care să reziste în timpul efortului fizic, şi ceasuri fashion care să atragă atenţia, dar şi clasice pe care le prefer la o ţinută vintage. În principal, sunt adepta ceasurilor casual pentru că, exact cum am mai scris, am o relaţie specială cu timpul. Am ajuns să îmi iau cu prietenul meu şi “ceas cu pereche”, ceea ce înseamnă că ni le putem asorta oricând dorim.

    Îmi place că în funcţie de ţinuta pe care o aleg, am o gamă largă de ceasuri cu care o pot accesoriza. Mi-e greu să spun că am unul singur preferat pentru că fiecare îşi are povestea şi completeatează o anumită ţinută pe care îmi place să o port. Îţi voi mai scrie totuşi despre două ceasuri pe care le ador pentru că reuşesc nu doar să se potrivească cu stilul meu vestimentar, dar şi cu mine ca fire.

    Al doilea ceas (în acord cu evoluția mea vestimentară)

    Este pe atât de simplu, pe cât e de versatil şi elegant. Complet negru şi minimalist e ceasul pe care simt că-l pot asorta cu orice. Mecanismul e cu quartz, iar eu îl prefer pentru avantajul că odată potrivit, ceasul are abateri extrem de mici şi conferă autonomie de funcţionare ridicată.

    Ceas Fossil TAILOR ES4489

    E un ceas pe care l-aş purta cu mândrie la un eveniment de seară şi se potriveşte de minune cu rochiile mele de ocazie. Fie că aş opta pentru una simplă într-o singură culoare sau pentru ceva cu sclipici.

    Al treilea ceas (util în orice context și moment al zilei)

    Pe acesta intenţionez să mi-l fac cadou. Este vorba de un ceas în acord cu vremurile moderne, “un ceas deştept”. Mi s-ar potrivi la hainele casual pe care le port zilnic şi nu doar că aş avea un indicator al timpului mereu la mână, dar şi multe alte funcţii: GPS, monitor cardiac, termometru.

    SmartWatch Fossil SMARTWATCH FTW6024

    Nu ar mai fi nevoie să îmi scot de fiecare dată telefonul pentru a vedea notificările de pe smartphone, iar bucuria mea cea mai mare ar fi că la o ședință plictisitoare, nu s-ar supăra nimeni dacă stau cu privirea ațintită spre ceas, dar spre telefon ar fi cu adevărat nepoliticos. Aș putea chiar să plătesc cu el prin Google Pay.

    În ceea ce privește stilul meu vestimentar, e perfect pentru orice ținută, dar mai ales pentru cele de zi. Mă încântă că e negru pentru a-l asorta ușor, mai ales, că pot deja să intuiesc că ar deveni cel mai folosit din colecție întrucât e mai mult decât un ceas, e un device.

    L-am adăugat deja în coșul de cumpărături, mai rămâne doar să-mi ascult ceasurile mecanice făcând de câteva ori TIC-TAC și o să mă pot bucura de noua achiziție, probabil o să-l pun sub bradul de Crăciun cu o fundiță handmade din hârtie creponată (cu toate că până atunci o să-l folosesc deja, nu o să mă pot abține).

    Te îndemn și pe tine să te uiți pe WatchShop și să descoperi ceasul tău ideal, poate sunt chiar mai multe. Motivul pentru care am scris despre trei este tocmai pentru că eu cred că majoritatea nu suntem ”omul&ceasul”, ci ”omul&ceasurile”, păstrând totuși niște caracteristici standard la toate bazate pe gustul personal care se reflectă în întregul nostru stil vestimentar. De exemplu, pentru mine e clar că sunt adepta cadranului rotund, nu știu exact de ce, dar îmi place ideea că ceasul e rotund, telefonul e dreptunghi, dar nu trebuie să fie la fel și pentru tine. Dă-ți șansa să te descoperi, iar dacă știi deja ce îți place, nu-ți rămâne decât să acționezi după vorba ”punct ochit, punct lovit”.

    Ceasul este accesoriul cel mai complet, pe cât de util, pe atât de stilat. Este cel care îți redă încrederea și te face să te simți la înălțime. Spor la cumpărături și poartă-ți mereu accesoriile cu mândrie și pozitivitate!

    Articol redactat pentru SuperBlog 2019

     

     

    1...567...10Page 6 of 10
    © Newsmag WordPress Theme by TagDiv