Personal

Home Personal Page 10

Ce fac când mă plictisesc acasă?

1

Interesant e că uneori mă plictisesc scorlând Facebook-ul și îmi trebuie tăria de a închide clapeta laptopului și să-mi amintesc vorba:”doar oamenii proști se plictisesc”, care deja îmi schimbă starea de spirit. Sigur că dacă nu vreau să sting laptopul îmi cumpăr un Macbook și-l las aprins, doar depărtându-mă de el. Glumesc, pot să nu mă plictisesc și cu laptopul în brațe. Așa că voi împărți:

categoria 1 – cu laptop
categoria 2 – cu laptop, dar fără
categoria 3 – fără laptop

Categoria 1

– să te uiți la filme, vloguri sau filmulețe haioase de pe YouTube.
– să-ți stresezi prietenii cu mesaje. S-ar putea să te antrenezi cu unul într-o discuție interesantă până iți dă cu The Big Seen, bineînțeles.
– să citești pdf-uri sau bloguri.
– să înveți un program nou. (Photoshop, Vegas, etc.)
– să scrii (orice te atrage: blog, jurnal în document cu parolă, povești etc.)
– să te joci ceva (Nu exagera! Prăjește creierii cică, deși eu sper că doar pe ai monștrilor din joc)

Categoria 2
Aici combin ce îmi oferă laptopul cu activități ce nu țin de virtual și mă fac să-mi ridic fundul de pe scaun

– aerobic sau exerciții fizice din tutoriale.
– să gătești după instrucțiuni video sau scrieri online.
– să confecționezi origami sau orice altceva din tutoriale online. Poți să faci propriile mărțișoare, un jurnal handmade, eșarfe etc.

Categoria 3
Aici poți închide laptopul sau poți să-l lași în decor cu muzică sau vreun podcast.

– citește! Sigur e ceva în bibliotecă ta de care nu te-ai atins. Poate e momentul să-i dai o șansă.
– gătește cu ingredientele din casă. Ceva simplu, chiar și cartofi prăjiți. Dar poate e o idee bună să încerci să fii un pic mai ingenios. Pune-ți imaginația la contribuție! Ce poate ieși rău? Probabil doar să rămâi flămând.
– fă-i curat! Pare mai degrabă o corvoadă, dar e testat de mine că oferă satisfacție atunci când observi cum încet, încet, îți recunoști casa sub mormanele de haine. E cel mai bun antistres pentru mine.
– colorează! Există cărțile de colorat pentru adulți care au devenit un hobby însemnat printre oamenii secolului nostru.
– ocupă-te de tine! Fă-ți un duș fierbinte, diverse tratamente naturiste sau meditează.

P.S: când scriu “laptop”  mă refer la orice device pe care îl folosești cu internet (mai greu cu telefonul).

Anul Cărții – 2019

3

Pasiunea mea pentru cărți a existat încă din școală, așa că atunci când am aflat că anul 2019 e declarat Anul Cărții, m-am bucurat, mai ales că în anii de facultate nu am avut timp să mai citesc pentru mine, pentru sufletul meu. La începutul anului am dat o comadă pe unul dintre site-urile mele preferate de cărți și s-au adunat câteva zero-uri la sumă, iar acum mă gândesc pe unde să le pun într-o garsonieră în care locuiești comod doar dacă ai o valijoară de haine și cam atât. O metodă voi găsi.

Fiind 31 ianuarie, ultima zi de ianuarie din anul 2019 cu mintea concentrată pe orice altceva în afară de treaba pe care o am de făcut (care e multă și implică să învăț texte pe de rost) mi-am amintit de România Citește, proiect care urma să fie lansat și vizează promovarea lecturii în clase. Nu am găsit mai nimic. Nici nu știu, a fost lansat? Nu a fost? Sigur că am găsit romaniaciteste.ro, o inițiativă cu același scop, dar inițiatorii sunt cei de la Fundația Culturală Ideea Europeană. Am mai tot căutat, ”România Citește – Klaus Iohannis”, am găsit ”România Educată”, proiect timid din punctul meu de vedere, dar nu sunt profesor și nici măcar elev nu mai sunt. Am obosit, nu am număr de la nicio instituție de la care să aflu mai multe, așa că am reununțat să mai caut. Dacă e pentru elevi, să fie de bine! Dacă știi mai multe ca mine, foarte bine, nu mă supăr să-mi dai link-uri, chiar mă bucur, iar dacă pur și simplu ești ”la sentimentul meu”, asta e, nu avem decât să sperăm că va fi mai bine. Până atunci să citim și să scriem noi, cei care putem și vrem. Fericirea mea stă în faptul că în 2018, vânzările de cărți au fost în creștere.

Încotro ne îndreptăm?

0

Mă întorceam de la ateliere de creație cu niște mici răsfățați pe care mama îi întreabă dacă le e frig într-un spațiu foarte bine încălzit. Acei copii frumoși, sănătoși, care merg la activități, deștepți și uneori enervanți pentru că au personalitate. Da, copii frumoși, ce să mai! Iar în stația de STB văd niște fetițe tot frumoase, ușor prăfuite cu părul blond, acel blond care mereu se transformă în brunet. Singurele diferențe aparente dintre cele două și ceilalți de la ateliere sunt buchetele de flori din mână, faptul că primesc instrucțiuni de la un burtos cu o pancardă “a milei” si probabil au mers singure pe străzile Bucureștiului mult mai devreme decât mulți dintre noi. Probabil ele stiu toate liniile de STB. Mici diferențe par, dar de fapt pentru mine sunt extratereștrii. Unde trăiesc? Care le sunt părinții?

Noi nu ne lăsăm copiii singuri nici la 12 ani în anumite zone, iar pentru ele e casa lor, e viața lor. Și sunt frumoase, deloc speriate, par chiar fericite. Sunt atât de frumoase că ai spera ca la 20 de ani să-ți zâmbească de pe un afiș cu reclamă la pastă de dinți. Apoi îți dai seama că ele probabil nici nu stiu ce e pasta de dinți.

Când suntem mici avem impresia că adulții vor salva totul, pentru că o fac pentru noi, dar pentru ele, adulții au stricat totul. Ce le mână să lucreze pentru ăia? Probabil ce ne mână și pe noi să lucrăm pentru școală și stat. Faptul că asta e tot ce stim, e cum “trebuie să fie”.

Listă 2019

0

Blogul a fost creat in 2018, dintr-un impuls, nu o nevoie a lui de a exista. Am avut blog în liceu, unul cu scrieri fantasy, cu destul de mulți abonați și comentarii, dar am crescut, iar el a rămas acolo, la stadiul de copil cu prea mult timp și fantezie de împărtășit. Acum am trecut pe lista de 2019: catalinapopa.com, l-am trecut să reziste, ca un jurnal, cu cititori sau nu, ca un exercițiu de gândire constantă sau nu, depinde ce vrea el să devină.

Pe 1 ianuarie nu aveam o listă, abia acum, spre sfârșitul lunii mi-au venit câteva idei, câteva dorințe. E primul an în care artificile gălăgioase au fost singurele sunete care pentru câteva minute s-au auzit, doar ele, fără niciun alt zgomot (oricum acoperă ele destul de multe alte zgomote urbane). În general, pe 01.01 la ora 00.00 se auzea o voce groasă și hotărâtă: vezi că anul ăsta trebuie să joci acolo, trebuie să faci mai mulți bani, trebuie să te apuci de sală, trebuie să nu mai mănânci zahar, trebuie să … și să… iar abia când alte zeci de voci săreau pe mine cu:”La mulți ani”, vocea guturală și împunătoare se învoia să-mi dea pace. Anul acesta nu a fost așa, nu m-am gândit la ce trebuie, ci la ce îmi doresc, care e scopul meu?

Urmărește scopul, nu urgențele, iar din când în când, dă-ți timp să respiri, să faci acele exerciții plictisitoare de respirație pe care nu le scriu, dar la o simplă cautare pe google, găsești o mulțime. După ce ți-ai dat timp, fă-ți o listă scrisă, nu imaginară, altfel faptul că poți să uiți ceva o să te streseze atât de tare că o să simți să arunci cu lista, care culmea, e în capul tău. Nu poți să îți arunci capul, sau poți?
Cel mai important: nu asculta sfaturile! Poți să le auzi, dar tu fă-i cum știi că e bine pentru tine. Dacă nu e bine cum ești acum, încearcă propunerile altora, dar dacă te simți minunat, nu ai decât să închizi urechile cu pleoapele imaginare care să oprească vibrațiile din a ajunge la ciocan, la nicovală si scariță, nicio șansă nu vor avea spre urechea internă.