Oare după acest episod, în istorie, lumea se va raporta la împrejurările dinainte de Coronavirus și de după coronavirus? Oare va rămâne ca un episod cu o anumită denumire catastrofală în istorie așa cum s-a întâmplat cu ciuma pe care o cunoaștem ca Moartea Neagră?
De-a lungul timpului au existat tot felul de epidemii, dar nu despre asta mi-am propus să scriu azi. Nu voi face un traseu al acestora în lume sau în Europa, căci îmi propusesem ca acest articol să fie despre Paște. Pur și simplu, un gând scurt despre ce simt acum, la orele târzii din noapte.
Cred că e anul în care Paștele va fi destul de trist. Nu pentru că nu mă voi distra sau pentru că nu voi cumpăra bunătăți (am făcut asta deja, am în plan câteva rețete foarte interesante), ci pentru că, pentru moment, lumea se simte gri.
Nu am fost niciodată adepta petrecerilor zgomotoase, a plimbărilor dese de la un prieten la altul, nici determinată în respectarea tuturor tradițiilor religioase. Sunt convinsă că au mai fost ani în care de Paște nu am făcut cine știe ce. Probabil, au mai fost momente când am fost doar cu familia acasă și am ciocnit câte un ou roșu. La fel cum am avut revelioane pe care le-am petrecut cu colegii de cămin jucând cărți, dar ce se simte ciudat, acum, este că nu poți alege.
Cine e vinovat?
Nu o fi nimeni vinovat sau poate suntem cu toții. Poate trebuia să închidem granițele mai devreme, poate trebuia să fim mai precauți, poate nu trebuia să mințim că am venit din străinătate (cei care au făcut-o)… Multe scenarii care nu rămân decât discuții meschine, umane, inutile în fața realității, aceea că trecutul nu se poate schimba. Nu ne rămâne decât viitorul. Că luăm lumină, că alegem să credem că totul e o conspirație, că devenim paranoici și anixioși, că începem să urâm necunoscuții sau medicii care lucrează la spitalul de boli infecțioase, toate aceastea sunt decizii și vin din frică. Știm cât de geniali, dar cât de firavi suntem și ne tremură nădragii în fața ideii că am putea dispărea.
Se simte straniu să știi că nu poți să alegi dacă petreci cu părinții, cu prietenii sau singur de Paște.
Cred că e primul an în care îmi voi vedea părinții de Paște prin videocall. Bine că există, nu? Dar, cumva, asta te face să constați și mai tare cât de departe ești de libertate. Te face să simți kilometri fără ca măcar să-i fi traversat.
O perioadă stranie. O perioadă ciudată. Genul de perioadă pe care nici bătrânii care au trecut prin războaie nu o înțeleg. E perioada în care toți ne ocupăm mintea și mânile cu tot felul de activități pe care nu le-am încercat niciodată până acum doar ca să fim ocupați. Doar pentru a nu ne lăsa mintea să conștentizeze în ce mocirlă suntem de fapt.
Frica, prietenă sau dușmancă?
Am citit despre oameni care s-au apucat să gătească deși nu o făcuseră niciodată. Am văzut tot mai multi oameni din anturajul meu apucându-se de tutoriale cu creații pentru copii (și eu am făcut asta, până la urmă asta e nișa în care mă aflu). Tot mai mulți își găsesc ocupații ca să nu dispere. Nu că stăm acasă ne sperie cel mai tare, ci că nu știm ce se va întâmpla. Nu înțelegem unde va duce totul. Orice schimbare sperie.
Teama e o emoție esențială omului, pe care cu toții am urât-o. Știi frica dinainte de un interviu? Pare injustificabilă pentru acel moment, dar dacă ne gândim la atacurile care se dădeau în preistoric, parcă e bine să-ți fie frică. Doar nu vrei să te arunci direct în săgeata inamicului, nu?
Frica s-a născut pentru supraviețuire. De ce e important să reținem asta? Pentru că, poate, uneori, e bine să o conștentizăm, să ne ponderăm, să avem grijă de noi și de cei dragi.
Nu voi spune să stai acasă, nu voi spune nici să pleci la rude. Nu voi spune nimic despre ce să faci pentru că, pentru moment, simt că nimeni nu e în măsură să facă asta, nimeni în afară de tine însuți. Fii responsabil! Ascultă-ți instinctele! Acționează fiind conștient de ceea ce faci!
Paște cu gânduri pozitive, cu bunătate, cu dăruire! Paște fericit!
Ești autonom atunci când te descurci în diverse situații, când știi unde să apelezi pentru ajutor când ai nevoie de el.
Ești autonom atunci când îți cunoști drepturile, iar când nu, te informezi.
Ești autonom când știi de Autonom.
De ce scriu asta? Pentru ca și eu am aflat de ei in cadrul competiției Superblog și m-au provocat să țin minte numărul 021.9111. Nu a fost nevoie să zică de două ori, căci i-am văzut utilitatea, ca dragostea la prima vedere. Pentru fixarea cunoștințelor mă gândesc să facem un scurt test de intuiție. Sper să te distrezi în timp ce afli informații care îți vor fi cu siguranță utile. Pentru a fi intuitiv trebuie să știi câteva informații despre Autonom, cum ar fi că este cea mai extisă companie de mobilitate din România. Ce să mai! Să învățam interactiv!
Interactiv și distractiv ai aflat informații extrem de utile chiar dacă nu ești șofer, căci nu se știe niciodată când te sună vreun prieten, iar cuvintele: ”asistență rutieră pentru toate situațiile la numărul 021.9111” vor țâșni cu mândrie, dar ca un real ajutor pentru prietenul tău, căci acum tu știi că:
Beneficiezi fără niciun cost de auto de înlocuire, dacă ești partea păgubita într-un accident rutier, simplu, în doar 4 pași. Costul este decontat de asiguratorul șoferului vinovat.
Prin numărul de asistență rutieră 0219111 ai acces la nivel național la toate serviciile necesare în cazul unui accident: asistență rutieră, platformă, tractare, depanare și auto de înlocuire.
Ești informat acum! Faci parte din procentul foarte mic de șoferi (1%) care știu că au dreptul prin lege la un vehicul de înlocuire. Ce senzație bună dă asta! Eu sper ca după acest articol să creștem procentul, nu de alta, dar ce bine ar fi fost și pentru mine să știu această informație la primul accident. Nu există șofer care să conducă des și să nu se lovească de diverse situații neplăcute.
Eu, cu principiul ”viața are prioritate” în minte am tendința de a conduce cu atenție și viteză regulamentară, dar nu suntem singuri în trafic, iar uneori inevitabilul se întâmplă. Botul mașinii mele s-a transformat în acordeon, iar asta a fost de curând, deci se modificase deja legea RCA. Aș fi putut să cânt la acordeon relaxată dacă știam că sunând la 0219111 am posibilitatea de a primi o mașină similară cu a mea, cea implicată în accident, pe perioada în care s-ar afla în service. Pentru patru ore de manoperă ai auto de înlocuire o zi. Însă, eu nu am cântat, ci am ”aruncat” o grămadă de bani pe taxiuri, căci aveam multe drumuri de făcut. Uite, în acel moment, neștiința m-a costat bani și nervi. Nu fii ca mine de atunci! Fii informat și informează-i și pe ceilalți. Fii autonom cu Autonom, mai ales că pentru vehiculul de înlocuire nu trebuie să lași depozit și nu ai limită de kilometri pe teritoriul României.
Eu chiar mă gândesc ca de Paște să pun lângă oul de ciocolată un mesaj: ”ai nevoie de asistență rutieră 24/7 în România și în Uniunea Europeană? La numărul 0219111, simplu și eficient, ai personal specializat dispus să te ajute. Așa te reunești cu familia de sărbători relaxat”. Cam atât de importantă mi se pare această informație.
Articolul este scris pentru Spring SuperBlog 2020.
Prima fotografie, cu text, este creată de mine, celelalte fac parte din cele oferite de sponsor.
De obicei, sărbătorile sunt dedicate familiei. Sigur că mulți aleg să se bucure de zăpadă la munte sau să profite de zilele libere pentru a călători. Dar cum o demonstrează și următorul clip, ideea e să fie implicați oamenii dragi din viața ta, familia:
Am petrecut, am mâncat, unii ne-am uitat la televizor, am jucat board games și am băut un pic cam mulți, alții am băut chiar mult și am dansat până dimineața în cluburile cu oferte seducătoare și menite să golească buzunarele, dar să încurajeze râsetele.
Eu nu am făcut bilanțul anului care a trecut. Nici măcar mintal nu mi-am aranjat în ordine întâmplările și evenimentele. La mine timpul curge continuu fără prea multă analiză asupra momentelor care trec, doar bucurându-mă de ele sau învățând ce am de îndreptat sau îmbunătățit.
Nu am de gând să scriu retrospectiva anului 2019 nici acum, dar dacă tu ai nevoie să analizezi anumite situații sau să îți mulțumești pentru anumite reușite, fă-o. Scrie pentru tine, pune pe Facebook sau lasă comentariu aici. Fă cum simți! Căci așa cum începe și serialul “Pablo Escobar, The Drug Lord (Pablo Escobar – Baronul Răului)”: “Aquel que no conoce su historia está condenado a repetirla”. Adică, cine nu-și cunoaște istoria, e condamnat la a o repeta, deci învață din tot ce nu a funcționat și sărbătorește orice reușită!
De ce am scris despre serial? Pentru că mi-am terminat anul cu el. Nu l-am vizionat pe tot, doar părți, pentru că prietenul meu l-a văzut. Despre Escobar am mai citit și am mai văzut filme, dar am înțeles că această versiune – ”Pablo Escobar, Baronul Răului” – respectă destul de îndeaproape biografia marelui traficant de droguri. Mi-ar plăcea să spun că mi l-am notat pe lista cu lucruri de îndeplinit pentru anul 2020, însă pe lista mea se află, din contră, urmăroarea: “să nu mai vizionez seriale sau filme”. Sigur că o să existe excepții când ne referim la anumite capodopere sau o ieșire cu gașca la cinema. Am un motiv întemeiat pentru care nu îmi doresc să mai fac asta (ți-l voi împărtăși mai târziu). Sunt mare iubitoare de filme, dar mai ales de seriale, dar acestea sunt și mari consumatori de timp, de multe ori, fără beneficii contrete în afara divertismentului.
Am stabilit ca în acest articol să scriu despre lista clasică (scrisă sau doar gândită) pe care ne-o facem cu toții când începe un nou an.
Sursă: Pixabay
Știu că există variante în care scrii 100 de activități și experiențe pe care vrei să le încerci, dar eu mi-am propus să fiu practică, așa că mi-am făcut un set scurt de reguli înainte de a mă apuca de listă pentru a nu mă lua valul să scriu doar: “să beau ciocolată caldă cu multă frișcă”, “să îmi cumpăr pijamale cu ninja” sau “să lipesc stickere pe husa telefonului”. E ceva greșit la acestea? Nu, dacă sunt cu adevărat importante pentru tine. Experiențele sunt minunate, doar că acestea sunt activități mărunte care doar aglomerează o listă.
Așadar, regulile după care mi-am organizat eu dorințele sunt:
nu aglomera lista, notează ce e cu adevărat important pentru tine;
gândește măreț, obiectivele trebuie să fie cele pe care ți le dorești real. Poate te lași purtat de imaginație și scrii că vrei un tatuaj cu unicorni sau cu o ancoră doar pentru că sună interesant, te tentează, dar nu ești convins că vrei pentru anul acesta. Eu nu aș nota asta pentru că lista își va pierde din credibilitate. În plus, spre finalul anului s-ar putea să simți responsabilitatea să faci asta, iar unele decizii nu trebuie grăbite;
măreț, dar realist. Când recitești lista, nu ar trebui să ai impresia că citești un roman de ficțiune imposibil de realizat căci nu va mai însemna nimic pentru tine. Fii rezonabil cu tine;
să fii asumat. Să muncești pentru obiectivele sau activitățile pe care le scrii. Dacă notezi: “să câștig la Lotto”, poate e cazul să și joci, nu? Dacă scrii: ”sa tricotez trei pulovere” poate e cazul să începi să o faci, să iei andrelele și să-ți miști mâinile;
fii blând cu tine! Ai dreptul să-ți schimbi lista pe parcursul anului. Așa cum noi ne schimbăm, și interesele evoluează. La finalul anului, chiar dacă nu ai reușit să îndeplinești totul, menajează-te. Nu te frustra. Analizează ce ai bifat, ce nu. De ce s-a întâmplat ceva anume și ce urmează să faci de aici înainte.
Cel mai neproductiv gând e: “încep de mâine”, așa că începe de azi! Dacă nu ți-ai organizat lista, e cazul acum! Nu aștepta să treacă zile până lucrezi pentru obiectivele tale. Puțin în fiecare zi. Chiar dacă nu-ți iese totul, exercițiul tot e mai bun decât stagnarea, decât statul degeaba sau lamentarea că nu faci ce îți dorești cu viața ta.
Lista mea cu obiective o găsești aici, iar pentru că ți-am promis că-ți voi spune de ce nu mă mai uit la seriale, trebuie să dezvălui un alt număr de pe listă, și anume: ”vreau să scriu o carte”. Dacă o voi publica sau va ajunge în coșul de gunoi, nu știu, dar am ambiția de a o termina măcar. Întotdeauna am scris începuturi, însă niciodată nu am fost în stare să termin ceva ce aș putea numi măcar nuvelă, dacă nu roman. Ficțiune am mai scris, dar doar povești, atât pe blog, cât și pe alte site-uri.
Am intrat într-o nouă decadă! La mulți ani! Fie ca tot ce treceți pe liste să se îndeplinească, dar și mai mult de atât! Viața să vă surpindă plăcut, iar anul să fie spumant ca șampania agitată de la cumpăna dintre ani!
Pe 10 noiembrie au loc alegerile prezidenţiale. Tu votezi? Dar ştii ce votezi? Oricum eşti norocos. Nu crezi asta? Eşti norocos pentru că poţi să alegi, pentru că trăieşti în democraţie şi asta înseamnă că tu faci parte din conducere. Cuvântul “democraţie” este de origine greacă, vine de la demokratia, prin alăturarea lui demos, „popor” + kratos, „putere”, rezultând astfel „puterea poporului”. Bine, bine, dar îmi vei spune că nu e atât de simplu, nu e ca şi când te urci la volanul unei maşini şi o conduci. Îţi dau dreptate, democraţia nu e simplă, e foarte complicată şi ne implică pe noi toţi, iar noi nu trebuie să ştim totul despre ea, doar nu am dat la facultatea de studii politice, dar trebuie să ştim să o folosim pentru binele nostru, al poporului, trebuie să înțelegem că e un mod de gândire şi acţiune. E important să ne cunoaştem drepturile şi obligaţiile şi să le insuflăm spiritul democratic şi copiilor noşti. Eu cred că educația pentru cetățenie democratică și educația pentru drepturile omului sunt esenţiale încă din copilărie, căci simţul civic se învaţă.
Mai exact, democrația reprezintă una dintre modalitățile posibile de a organiza un grup de oameni. Este o formă de guvernare inspirată din ideile grecilor cu toate că aceştia nu aveau democraţie în sensul pe care îl cunoaștem astăzi (femeile nu votau, existau sclavi care nu aveau drept de vot), însă nu doresc să fac istoria democraţiei, aceasta se găseşte chiar şi pe Wikipedia. Simplificat e cam așa: când un om conduce se numeşte autocraţie (monarhie, despotism, dictatura), atunci când elitele conduc avem aristocraţie, iar când conduce poporul avem democraţie.
În acest articol vreau să mă axez pe cât de importantă e implicarea noastră şi respectarea principiilor drepturilor omului şi democraţiei. Plătește-ți taxele, implică-te în problemele comunității, semnează petiții online în care crezi, participă la referendum și educă-ți copiii! Înainte de a detalia, vreau să ne gândim la România. Ce știm despre ea și ce ar trebui să fie?
E România democratică?
Există mai multe tipuri de democrații și grade diferite de putere ale instituțiilor statului. România este o republică semi-prezidențială, adică ”prim- ministrul și președintele sunt ambii participanți activi în administrația statului”. Diferă de republica parlamentară, așa cum este, de exemplu, Germania, prin faptul că șeful statului este ales prin vot universal, având un rol mai mult decât protocolar (Câți am auzit de Angela Merkel? Dar de Frank-Walter Steinmeier?). Diferența față de republica prezidențială (de exemplu SUA) este aceea că guvernul este desemnat de Președinte, dar votat de Parlament și este responsabil în fața acestuia.
Conform Constituției România este ”stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.”
România este un stat democratic întrucât avem drepturi și libertăți de care ne bucurăm, ce aș pune sub semnul întrebării este statutul nostru de ”stat de drept”, acesta se referă la punerea mai presus de orice a legii și respectarea acesteia.
Tot în Constituție aflăm că: ”Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum”. Asta înseamnă că poporul este cel care are puterea în stat. Dar cum noi suntem milioane de oameni e greu să ne punem de acord de fiecare dată, așa că pentru a ne fi ușor să luăm decizii alegem reprezentanți prin vot direct: parlamentul și președintele. Lor le încredințăm puterea de a lua decizii pe care trebuie să o foloseacă în numele nostru.
The Economist publică anual indexul democrației de unde aflăm care sunt cele mai democratice țări în funcție de cinci categorii generale; alegeri libere şi corecte, funcţionarea Guvernului, libertăţi civile, participare politică şi cultură politică. România s-a aflat în 2018 pe locul 66, asta însemnând o ”democrație defectuoasă”. Totuși, cum putem noi schimba ceva? Nu gândi că votul tău nu contează! Poate că nu se face cu o floare primăvară, dar începe cu una căreia i se alătură mult mai multe. Tu poți fi schimbarea căci o vorbă din popor sună așa: ”Unde sunt mulți puterea crește”.
Deși în fața statului nu avem decât două îndatoriri: să ne apărăm țara și să contribuim la cheltuielile publice (prin taxe și impozite), eu aș adăuga că față de noi înșine avem responsabilitatea să ne informăm și implicăm căci așa cum îți organizezi gospodăria, ar trebui să faci și cu țara.
Cum ne putem implica civic?
1. Informează-te
Asigură-te că îți iei știrile din surse de încredere, citește legile, află-ți drepturile și împărtășește cunoștințele tale. Eu am descoperit Democracy Mania, o platformă de încredere care promovează valorile democrației și militează pentru o comunitate implicată. Poți să semnezi petiții, să votezi în cadrul referendumurilor sau să dezbați pe forum teme de real interes.
2. Susține o cauză
Dacă crezi în ceva, caută o organizație care luptă pentru asta și implică-te, poți să donezi sau chiar să te oferi voluntar.
3. Petiționează
Semnează petiții în care crezi, iar dacă tu ai o problemă care e și a altora poți să inițiezi tu însuți una.
4. Protestează
Nu haotic, dar ai dreptul să o faci pașnic și creativ. E un mod de a atrage atenția asupra unei probleme care să ajungă pe agenda publică.
5. Participă la ședințele publice
Legea nu lasă statul să ia decizii importante fără să consulte cetățenii, așa că poți participa la ședințele Consiliului General sau la dezbateri publice la minister.
6. Semnalează ilegalitățile
Nicio ilegalitate nu dispare de la sine, primul pas este să fie semnalată, fie că ne referim la șpagă, șantaj, violență etc.
7. Educă-ți copiii
După principiile drepturilor omului și democrației:
Arhivă personală și editare proprie
Democrația nu ține de vârstă, chiar dacă nu pot vota, copiii trebuie să își cunoască drepturile pentru a trăi în demnitate. Când drepturile omului nu sunt respectate, oamenii sunt tratați ca și cum n-ar fi oameni.
Când vârsta o permite, copiii ar trebui să fie încurajați să participe în organizații de tineret și organizații non-guvernamentale (ONG-uri) pentru a învăța că pot să se implice chiar dacă nu votează, de exemplu: pot să participe la activități pentru protejarea mediului sau să ajute bătrânii.
Educația nu se face doar în școală, dar aceasta reprezintă o bună parte din viața unui tânăr, astfel că guvernele și profesorii trebuie să se asigure că principiile democrației se regăsesc în ceea ce copiii învață. Și părinții se pot implica, asociații de părinți și tutori există în toată Europa, dar și elevii au un cuvânt de spus în legătură cu ce învață prin participarea la consiliul elevilor (sau sindicat). Aceasta este o asociație formată numai din elevi sau studenți, prin care își pot face auzite părerile și preocupările privind școala.
Sursă: Pixabay.com
O generație de oameni cărora nu le pasă, care cred că indiferent dacă votează sau dacă se informează nu se schimbă nimic, nu e o generație deșteaptă, ci doar una ignorantă. Nu ne dorim să fim sau să creștem o generație indiferentă. Ești parte din democrație și ar trebui să-ți pese.
Sunt momente în viață în care simți că ți se va întâmpla ceva extraordinar. Și sunt alte momente în viață când stai cu o prăjitură în fața laptopului și extraordinarul te surprinde. Așa te trezești că în ecran ciocăne SuperBlog 2019. Ce să faci? Îl întrebi ce vrea de la viața ta. Nu ți-a dat destulă adrenalină până acum? Iar el îți răspunde:
– Cătălina, ți-am analizat ADN-ul… în niciun caz nu e suficientă adrenalină pentru tine.
– ADN-ul? Și ce ai descoperit?
– Că te concentrezi mai ales pe mobilitate și confort, dar ești adepta competiției, cam așa cum sunt și valorile celor de la Honda.
Nu pot decât să mă uit cu ochii holbați la SuperBlog 2019, așa că el continuă:
– Aș putea spune despre tine că dacă: “Cătălina nu dă tot ce are mai bun, atunci nu există o Cătălina”
– Așa cum spunea Soichiro Honda: “If Honda does not race, there is no Honda”. Mă dau deșteaptă că știu despre Honda care este cel mai mare producător de motoare cu combustie internă și motociclete din lume și important constructor din competițiile motorizate.
– Exact, tocmai de asta tu vei participa la un tur al celebrului circuit de la Nurburgring cu spectaculosul model Honda Civic Type R.
Inima îmi bate cu putere doar uitându-mă la câteva poze cu mașina. Nici nu-mi pot imagina senzația de a mă așeza pe scaunele inspirate de cursă.
Sursă: https://hondatrading.ro
Totuși, îmi țin emoțiile sub control – nu de alta dar aproape am răsturnat prăjitura pe taste – și spun cu o voce sigură, de profesionist:
– Copilotul meu va fi Lucas Grabeel!
Acum e rândul ca SuperBlog 2019 să rămână surprins:
– Cum așa?
– E simplu! Are ochii albaștri! Glumesc, glumesc, nu te uita așa la mine! Îl aleg pentru că dacă am o mașină care mă face să mă simt ca pe scenă, nu e alt actor mai potrivit care să-mi transmită că sunt pregătită pentru “show” decât cel care avea un exercițiu foarte simpatic de încălzire înainte de orice provocare în “High School Musical”.
După ce i-aş arăta despre ceea ce e vorba făcând şi eu ca în filmul care mi-a marcat copilăria aş continua:
– Sigur că așa ne-am începe și noi antrenamentele și ne-ar bufni râsul, dar nu ar fi problemă, căci starea de bine va fi cea care ne va ambiționa să doborâm recordul. Stare de bine care va fi dată, din ce observ, și de interiorul creat cu materiale premium, sistem de climatizare, Cruise Control, frână electronică de parcare şi sistem audio cu ecran tactil de 7” Honda CONNECT cu sistem de navigație. Întorcându-mă la Lucas Grabeel, sunt convinsă că poate aprecia o Honda, având în vedere că el însuși conduce una. Nu noul model Honda Type R, dar măcar am convingerea că poate aprecia o mașină bună când vede una. Mai am și alte motive, dar le afli tu pe parcurs. Acum, să vină mașina!
– Dacă e așa… succes să aveți! Și poftă bună!
– A, nu! Gata cu prăjitura! Vreau mașina!
Zis și făcut! Încep antrenamentele pe circuit pentru marea provocare, dar nu am cum să nu îmi iau câteva clipe să admir tehnologia de înaltă performanţă și atenția pentru detalii. Astfel că mașina are prize de aer pentru răcirea frânelor, eleron aerodinamic, capotă ușoară din aluminiu, ventilată și țevile triple de eșapament montate central.
Înainte de a urca în mașină, respir adânc și mă organizez. Am trei pași importanți pe care vreau să-i urmez:
1. Inspectez mașina
Aflu totul despre ea, mă împrietenesc cu ea pentru a îi afla potențialul, deși deja m-a cucerit și numai cu aspectul exterior. Așa aș afla care sunt detaliile care îmbunătățesc performanțele mașinii, cum ar fi prizele de aer față și difuzorul de spate. Iar pe plafon sunt montate deflectoare inteligente pentru scurgerea aerului spre spate ce eficientizează dinamica.
Sursă: https://hondatrading.ro
M-aș mai liniști știind că noul membru al familiei Civic vine cu o mulțime de tehnologii de siguranță cum ar fi: sistem de avertizare a coliziunilor frontale, sistem de asistare a menținerii benzii de circulație și recunoașterea semnelor de circulație.
2. Mă antrenez înainte de cursă
Apropo de asta, chiar poți testa mașina gratuit, trebuie doar să te programezi la un test drive. Iar dacă îți place, să știi că poți găsi diverse oferte Honda, iar eu mi-aș sparge pușculița pentru un Honda Civic de vanzare. Dar înainte trebuie să-mi găsesc pușculița și să mă apuc de antrenament pentru circuitul de la Nurburgring.
La antrenament sigur că l-aș avea alături pe Lucas Grabeel care mi-ar cânta “You got it” pentru un plus de încredere.
Încă din prima aș fi încântată de tapițeria din velur și material textil. M-aș cufunda în scaunul tip Type R Sport și mi-aș sprijini capul pe tetiera integrată. Apoi i-aș zâmbi lui Lucas și am ști amândoi că trebuie doar să pun mâna stângă pe volanul îmbrăcat în piele, iar pe cea dreaptă pe schimbătorul de viteze din aluminiu și magia se va produce. Chiar ar fi așa, căci în doar 5.8 secunde Honda Civic Type R poate accelera de la 0-100 km/h. Poate ajunge la o viteză maximă de 272 km/h, iar eu cu siguranță aș călca accelerația pe celebrul circuit de la Nurburgring.
3. Mă ocup de aspectul ei exterior
Am posibilitatea de a o personaliza. Astfel că oricine își poate alege culoarea preferată:
Sursă: www.hondatrading.ro/
Deși nu o am pe Alicia Keys pe post de copilot, la volanul unei Honda Civic Type R aș putea spune despre mine: “This girl is on fire”, așa că… roșie să fie! Mă gândesc chiar că aș adăuga pachetul iluminare roșu care să creeze o atmosferă ambientală și mai incendiară, cam așa:
Sursă: https://hondatrading.ro
Lucas Grabeel cu emoții, dar deja entuziasmat de ideea cursei, ar propune să intensificăm stilul atletic al mașinii cu accesorii din carbon, cum ar fi: ornamentul din fibră de carbon pentru difuzorul spate, capace de carbon confecționate manual, nu de noi, cel mult aș putea să-l pun pe Lucas să facă avioane din hârtie în timpul cursei ca să ne simțim ca într-unul, deși nu cred că ar fi necesar. Mașina ce pare futuristă oricum îți dă impresia că ești într-o rachetă, mai ales că am adăuga și aripa din fibră de carbon autentică a spoilerului care reduce greutatea lui Type R.
Cum m-aş simţi pe circuit?
Primul pas ar fi să îmi potolesc picioarele tremurânde și pentru asta aș face încălzirea haioasă a personajului lui Lucas din High School Musical.
Cum porbagajul este specific unei mașini de curse, adică spaţios, m-aș asigura că avem pneuri de rezervă, o sacoșă imensă cu dulciuri și șampanie pentru a sărbători după ce recordul de viteză a fost doborât.
Mi-aș regla, probabil chiar de la antrenamente, volanul, oglinzile și scaunul. La sistemul multimedia Connect Navi 7″ l-aș lăsa pe Lucas să-și conecteze telefonul ca să ascultăm playlistul lui antrenant, iar dacă nu mi-ar plăcea, i-aș sugera să facă karaoke, că doar și de asta l-am ales: că e talentat.
Deja familiarizată cu cele trei moduri în care poate fi condusă Honda Civic Type R – comfort, sport, +R – aș ști că primul mod este pentru un condus zilnic, la viteze nu foarte mari, la cel de-al doilea deja accelerația devine mai sensibilă, iar cel de-al treilea este cel cu care aș trăi adrenalina circuitului la maximum.
Sursă: https://hondatrading.ro
Când m-aș pierde cu firea, iar Lucas ar fi prea speriat ca să mai poată să articuleze vreun cuvânt, o să-mi fie foarte util că mașina este optimizată cu un sistem de control al ajustării turaţiei pentru a asigura schimbări rapide şi intuitive ale celor 6 trepte de viteză. În plus, m-aș convinge de stabilitatea mașinii și m-aș bucura liniștită de senzațiile trăite pe pistă. Cum s-ar simți mai exact cursa? Cam așa:
După ce am doborî, bineînțeles, recordul de viteză la categoria sa, iar eu am convingerea că s-ar întâmpla asta – să-ți spun un secret? Noul Type R a fost deja dus la limită și s-a descurcat minunat, reducând cu aproape 7 secunde timpul predecesorilor – am năvăli în porbagaj pentru şampanie și, apoi, am dansa:
Iar în final, i-aș ciocăni eu lui SuperBlog 2019 și i-aș spune: “Câtă dreptate ai avut! A fost cea mai tare experiență!”, după care aș scrie pe blog că e o mașină ideală pentru un spirit sportiv și competitiv cu care poți merge și pe șosea.
Articol scris pentru SuperBlog 2019 căruia îi dedic mulțumirea mea pentru acest fascinant exercițiu de imaginație.
Înainte de a pleca de acasă se dă tricoul jos într-un mod senzual sau nu. Se picură stropi de apă pe pielea epilată și se săpunește bine de tot, cel puțin un minut fiecare subraț.
Se ia bila aia albă care se numește deodorant, îl găsești pe lângă săpun în supermarket. Dacă nu știi unde e săpunul poți să le cumperi online. Oricum, o să presupun că le ai în sertar. Se pun câteva straturi de deodorant până se acoperă toata zona. Sau fâsâi din spray, nu-l confunda cu cel de tânțari.
Se îmbracă un alt tricou curat și ești liber să zburzi. Parfumul e opțional! Oricum, a nu se sări pașii de dinainte.
Se valideaza cartela căci nimeni nu vrea să îți audă înjurăturile cu controlorii.
Se stă cuminte în picioare dacă nu e loc liber.
Nu se pun bagaje pe picioarele altor călători, cu atât mai puțin nu se pune partea ta posterioară peste alții.
De preferat, ar fi, dacă stai pe locurile alea cu semne greu de descifrat (parcă îți seamănă cu o siluetă de femeie cu o minge de fotbal în dreptul abdomenului și una cu un om scund sau una cu unul care și-a înfășat mâna în perdea), să te ridici dacă vezi oameni care arată cam așa:
sursă: Pixabay
Dacă ai căștile, pârțurile tot se aud!
La final, când cobori, nu-ți face griji! Nu trebuie să-ți iei la revedere de la șofer. Știu că îți vine să-i strigi vreo două de apreciere: ”să-mi **** mămăliga, așa conduci tu bre? Pui frână pentru aia bă? Pentru reptila aia de pe drum? Și de-o calci, aia are pielea tăbăcită că nici nu simte, să-mi bag **** în volanul tău de…”. Un la revedere atât de lung s-ar putea să te facă să mai mergi o stație în plus.
Neapărat! Între stații se așteaptă ca pe ace, trecând de pe un picior pe altul pentru că știi că ești chiar în dreptul clădirii unde trebuie să ajungi. Dar se așteaptă! Așa facem cu toții. Poți pune cel mult o întrebare spășită, dar dacă răspunsul este: ”nu”. Un dialog de genul: ”Bă, nici nu știi să conduci, dapăi să oprești! Nici unde e butonul de deschis uși nu știi…„ te clasează la candidatul ideal pentru titlul de: ”Nesimțit Autentic”.
Am scos de curând un video despre care v-am mai povestit. În clip am ales să folosesc Animoji. Și m-am trezit întrebată de prieteni: “de ce?”. Răspunsul e mai simplu decât pare, pentru că e haios, pentru că m-am distrat. Pentru că nu am vrut să adun o “brigadă”, o “gașcă” de fete care să dea din posterior sau mulți tineri care să sară lângă o mașină scumpă. Pentru că am vrut să fie o glumă, un pamflet, și mă bucur că mulți oameni au văzut-o așa.
Animoji-urile funcționează pe Iphone și Ipad și sunt fețe imense care preiau expresiile tale faciale și poți crea filmulețe haioase sau poze simpatice cu ele. Evident că animoji e descedentul emoji-urilor, așa că nu am putut să nu mă întreb: “Care e faza cu ele? Cine a dat tonul la folosirea lor? Puștii? Generația actuală de tineri prea plină “de laude” din partea altor generații?”. Nu mi-a fost deloc mare mirarea când am aflat că emoji-urile sunt mult mai bătrâne decât am crede. Înaintea lor, au fost emoticoanele, cei care foloseam Yahoo Messenger încă avem tendința de a scrie cu diverse semne de punctuație: “:P – fața care scotea limba”, “:D – fața zâmbitoare” și, desigur, binecunoscutul “:)))))”.
În 1881, în revista de satiră Puck au fost publicate următoarele emoticoane, adică fețe care folosesc semne de punctuație. Au fost numite: “artă tipografică”:
Sursa: www.kidscodecs.com
Se pare că primul care a folosit emoticoane într-un email este profesorul Scott Fahman de la Universitatea Carnegie Mellon din Pittsburgh, SUA care a propus ca “:-)” să marcheze mesajele haioase, iar cele serioase să aibă semnul: “:-(“, asta în anul 1982. Soluția profesorului a venit pentru că oamenilor le era greu să-și dea seama de postarile în glumă și cele serioase de pe o platformă online a Universității Carnegie Mellon. Emoji-urile sunt acele imagini mici cu care suntem atât de obijnuiți acum și poți crea aproape orice cu ele.
De curând am văzut că pe pagina de facebook de la HBO GO au postat poze cu emoji și ne-au provocat să ne dăm seama ce personaj din “Games of Thrones” reprezintă. La poza de mai jos, de exemplu, eu cred că este Bran, căci el este supranumit: Three Eyed Raven.
Sursa: www.facebook.com/HBO.Romania
Emoji-urile au fost create în 1998 de Shigetaka Kurita, inginer la compania de telefonie NTT Docomo. Numele combină două cuvinte japoneze: “e” (imagine) și “moji” (caracter).
Și uite că de la o joacă, un clip, am ajuns să studiez istoria emoticoanelor și pot să zic că și astăzi am învățat ceva. M-am distrat și am încercat să fac o poveste simplă care să ilustreze cursul vieții, folosindu-mă doar de emoji:
M-aș trezi cu ochii mici și părul ciufulit ca în oricare altă dimineață. Aș apela cu încredere la șervetelele mele intime cu bicarbonat de sodiu și aș spera că barza drăguță de pe etichetă mă va face să nu le confund cu cele faciale.
Sursă: www.facebook.com/pg/BarzaTest
Atunci, trezită de pasărea aducătoare de copii mi-aș da seama în ce zi suntem. Dată trecută de mult de perioada mea menstruală. Aș încremeni pentru un moment, apoi aș răstălmăci dulăpiorul după testul de sarcină Barza Clasic sau dacă aș vrea l-aș putea folosi pe cel cu determinarea săptămânii. De ce testul Barza? Pe lângă faptul că e recomandat de Societatea de Obstretică și Ginecologie, e și primul test de sarcină din România. Dacă eu aș fi la prima sarcină, de ce să nu folosesc primul test apărut? Doar a avut peste 25 de ani de perfecționare… Mă rog, cu siguranță l-aș folosi și la a doua, și la a treia, și la… Mai bine mă opresc, nu-i așa? Cred că, de fapt, are legătură cu fascinația mea asupra Berzei, această pasăre de poveste despre care am mai scris.
Aș avea o grămadă de produse Barza. Sigur că m-aș enerva groaznic până aș găsi testul în dulapul “minune” și m-aș uita cu jind la multitudinea de plasturi împotriva durerilor menstruale. Entuziasmul m-ar face să vorbesc cu ei: “Sper să vă mai folosesc abia peste cel puțin 9 luni!“.
Și uite că un mesaj simplu, din doar două linii m-ar face să pun muzica asta:
Să mă înfig în borcanul cu cremă de ciocolată și să îmi aștept viitorul soț cu mâna pe laptop pentru ca atunci când intră, să apăs repede pe YouTube pentru piesa asta, exact la secunda 39, ca să audă clar mesajul: Put a ring on it!
Sigur că l-aș pune să-mi maseze tălpile căci mi-aș intra din prima în postura de gravidă. Dar ce? Să fac lucrurile pe jumătate? În metrou m-aș așeza ostentativ cu mâinile pe burtă și oamenii s-ar întreba, probabil, dacă sunt constipată, dar, de fapt, eu aș știi că sunt doar atinsă de barză. Și uite așa, ar începe drumul meu cu multă limonadă în plan, că să reușesc să fac față grețurilor. Cu mult stres pentru ceilalți pentru că vă dați seama că v-aș bombarda cu articole despre picioarele mele umflate sau despre pofta de murături din toiul nopții.
Mai târziu, articolele ar fi despre cumpărături și frustrări: cum să dau aceeași bani pe care îi dau pe o bluza de-a mea, pe una de 5 ori mai mică?
Rezultatul ar fi o mică bilă cu păr negru, cu fața umflată și cu râs cristalin. Dar de unde? Va fi probabil la fel de zgomotos ca un megafon. Până acolo vor trece niște ani, acesta fiind doar un exercițiu de imaginație!
Barza e neobosită și sper să vină atunci când o chemi și îți dorești! Ajutoare pentru când vă răsare gândul frumos și înfricoșător sunt testele de ovulație și cele de fertilitate. Produsele Barza, cu siguranță, vor fi pregătite pentru când te vizitează cea reală!
Am de oferit un set complet de produse Barza. Ce ai de făcut?
Lasă-mi părerea ta în comentariu sau spune-mi cum ai aflat sau cum ar fi să afli că ești însărcinată
Am cautat în dicționar să văd ce înseamnă viață și e definită ca timpul, șirul de evenimente cuprins între naștere și moarte. M-am gândit la viata mea, la definiție și am concluzionat că nu este o definiție corectă. Pentru că viața nu se traduce în evenimente, ea curge mai lin sau mai abrupt în fiecare secunda și evenimentele doar ne marchează pe noi oamenii într-un mod sau altul.
Să mănânci o înghețată cu iubitul în parc nu este un eveniment și totuși este viață, dar să te îneci cu inelul de logodnă în timp ce savurezi cu nesaț înghețata, sigur este un eveniment important. Și cumva te marchează nu pentru ideea de a fi cerută de nevastă, cât prin modul și mai ales emoțiile pe care ți le-a trezit.
Viața curge lin, e ca atunci când ești copil și mănânci, alergi în curte la bunici și te joci cu toate vietățile, dormi și razi și apoi o iei de la capăt. E ca atunci când doi oameni se îndrăgostesc și lumea capătă culoarea curcubeului și pare mai buna. E ca atunci când ei înșiși o transformă prin veselia, dragostea și inimile roșii din pluș, încărcate cu speranța pe care o răspândesc.
sursă: Pixabay
Viața curge și abrupt, e ca atunci când cineva drag îți face cu mâna și se duce mai aproape de Dumnezeu și te veghează de acolo. E ca atunci când viata ta sau a celor dragi atârnă de un fir de ață și Dumnezeu îți scoate în cale un doctor minune, un om cu suflet de aur și ești salvat în cele din urmă.
Viața curge și se scurge printr-un tăvălug de emoții, de oameni, de culori, de fapte și mai ales de cuvinte spuse și nespuse. Viața se ascunde și în cele mai mici încăperi, o găsești și în inima unei furnici si în agilitatea unui purice, asa cum o găsești și în decadența unui om rău sau speranța unuia bun.
Viața este un soi de academie de muzică, e ca atunci când asculți Beethoven și deodată te învăluie Aretha Franklin, ca apoi sa te înviorezi pe ritmuri de Beatles și să intri în agonie cu Avicii. Dar e și o academie de jocuri. E ca atunci cand ii bați pe toți la remi, faci cubul Rubik și te împotmolești la o ghicitoare.
Sursă: Pixabay
Și mai e și o cafenea. E ca atunci când bei o cafea buna și citești o carte și deodată cineva îți toarnă venin pe bluză, în suflet și în condei și îți spune: Eu plec, tu ramai sa plătești. Și plătești in ani cu stres, cu munca, cu ambiții deșarte sau împlinite, iar când nu îi mai ai, îi cauți în amintiri, în vorbe bune, în dulcegării mai dulci ca mierea și ai fi în stare sa dai toți banii pe ele. Și viata e clipa și tu o fracțiune de secunda, e ca atunci când ești, respiri și dintr-o dată nu mai ești, ai dispărut și lumea a devenit un loc mai tăcut.
E ca atunci când arunci o privire înapoi și îți zici zambind: Ce călătorie frumoasă am avut, ce bine ar fi sa o pot lua de la început!
Sursă Pixabay
Pentru această scriere emoționanță îi mulțumesc Oanei, de la HR Passion. Deși marea ei pasiune rămâne domeniul resurselor umane, Oana poate scrie despre orice și a dovedit-o prin acest text, dar și prin cele pe care le găsești pe noul ei blog InimaDinCuvinte.
“Mergem în Tunisia, mergem în Tunisia!”. Pardon, nu mergem în Tunisia, așa cântam eu și prietenul meu când încă speram să câștigăm o excursie. Nu s-a întâmplat, însă: “Mergem în Sibiu! Mergem la Valea Zânelor!”. Avem un itinerariu pentru acest Paște, de aceea, m-am scos și nu am stat în bucătărie nici măcar 15 minute. Mă rog, am stat de dimineață să fac un sandwich. Nu se pune, nu?
Nu despre ce fac Paștele acesta vreau să scriu. Nu încă, ci mi-am dat seama că indiferent dacă petreci Paștele pe drumuri, acasă așteptând musafirii sau pe la rude, profitând de cozonacii făcuți de cei mai harnici, ești norocos că nu îl petreci în anumite zone din lume.
Avem și în România o grămadă de obiceiuri, mai stranii sau mai banale, dar nu pe asta mă voi axa. Dacă în zona Brașovului se aruncă buzduganul, nu au decât! Mie oricum mi se pare simpatic cum, oameni în toată firea, ne entuziasmăm la ouăle vopsite și atunci când învingem la spartul lor. Sigur că e o tradiție mult mai profundă de atât, dar privită din afară, dacă aș fi un observator care nu știe nimic despre Paște, mi s-ar părea hilar, așa cum mi se pare biciuirea fetelor în Cehia. Chit că se face cu nuiele create manual din salcie și decorate cu panglici, nu aș vrea să mă nimeresc pe acolo. Poate doar dacă aș crede cu adevărat că salcia îmi va transfera vitalitate și fertilitate, așa cum spune tradiția. Cu același scop, în Slovacia se aruncă apă pe femei.
Sursă: www.welcometobratislava.eu
Ramurile de salcie sunt decorate și în Finlanda de copii cu o săptămână înainte de Paște. Salcia fiind primul copac care anunță venirea primăverii. A doua zi, copiii merg costumați, un fel de Halloween am putea zice, și primesc dulciuri și bani. Mie îmi amintește un pic și de colindețe. Așa că Finlanda ar fi foarte distractivă pentru copii și o risipă de iepurași de ciocolată pentru noi.
Ceva mai departe, în S.U.A, la Casa Albă, copiii s-ar distra rostogolind ouă cu o lingură imensă, o tradiție de peste 130 de ani. Acum s-a extins și se organizează chiar mai multe concursuri.
Sursă: www.whitehouse.gov Fotografie realizată de Joyce N. Boghosian
Poate mai puțin plăcut pentru copii ar fi în Bulgaria când cea mai în vârstă dintre femei freacă obrajii copiilor cu primul ou înroșit. Oare ce se întâmplă dacă se înroșesc deodată mai multe ouă? Începe, exact ca la noi, lupta dintre ouă. Care ou e mai puternic? Păi… ăla de lemn, eu deja l-am ascuns pe al meu în mânecă. Diferența dintre noi și bulgari ar fi că ei ciocnesc ouăle și de pereții bisericii.
Amatorii de omletă ar trebui să viziteze Franța. În fiecare an se face o omletă din 4500 de ouă in cea de-a doua zi de Paște în Haux. Iar asta e o omletă făcută din 15000 de ouă în Bessières:
Sursă: https://www.nbcnews.com
Dacă te afli în Grecia vei vedea numai ouă colorate roșu, reprezentând sângele lui Isus Hristos. Ai grijă totuși dacă te duci în Corfu. Localnicii aruncă vase pe geam pentru “a sparge ghinionul”.
Indiferent unde petreci Paștele, cât de mult ții la tradiții, e o ocazie minunată de a te înconjura de oamenii dragi. E și un prilej de a căuta liniștea și de a îți umple inima cu lumină și înțelepciune. Paște fericit cu mult parfum oriunde te-ai afla, nu doar în Ardeal!
