Eram la cămin într-o cameră mică pe care o împărțeam cu o colegă și 4-5 gândaci. Uneori erau și 15 gândaci. Dacă colega mea pleca weekendul din cameră, gândacii ziceau să-mi țină companie și să-și tripleze numărul. Probabil, știau deja că eu îi las în pace, nu-i omor, dar nu despre gândaci vreau să scriu astăzi, nu e ca și când din salata imensă din care mâncam a căzut o frunză, iar brigada intitulată: “G’dacii” a venit cu antenele să o ridice și să o ascundă în crăpăturile podelei. Singura care a căzut, nu a fost frunza, ci eu, pe gânduri. Mă uitam la verdele salatei și nu puteam să nu conștientizez cât de preocupat ar trebui să fie omul pentru mediu, pentru a reduce consumul de combustibil clasic: petrol, gaz și cărbune. Așa că mintea îmi zbura la cât de utilă ar fi la cămin, care are zeci de camere, o izolație avantajoasă care să ne determine să reducem nevoia de încălzire iarna și să folosim mai puțin aer condiționat vara. Nici măcar becuri economice nu aveam, pentru că cele clasice erau mai ieftine (cum e și acum), iar studentului nu-i pasă de consumul în timp, având în vedere că cel fluorescent are viață mai lungă. Atunci, ca şi acum, vecinii de la cămin mai lasă şi becurile aprinse când pleacă din cameră doar pentru că nu plătesc curentul la finalul lunii, ci o sumă modică. Aşa e la cămin.

“Of, tu salată, câte trebuie să înduri! Și eu câte îndur cu toată căldura asta. Nu e de mirare că ne confruntăm cu încălzirea globală, doar ne-am mărit numărul la 7 miliarde de oameni. Acum 10 ani, eram doar vreo 3 miliarde. Iar noi oamenii, dragă salată, spre deosebire de tine, noi suntem vinovați de emisiile de CO2. Folosim combustibili fosili de parcă sunt de mâncare.”

– Iarăși vorbești cu frunzele? s-a amuzat Andreea, colega de cameră, plimbându-se prin fața mea cu o bucată imensă de friptură.

– Aia e o crimă.

– Hai că nu o mănânc pe Bambi.

– Nu, dar pe purcelușul Vasile da.

– Pe salata aia o doare, e vie. Dar lasă asta, hai să îți arăt eu în ce fel de casă vreau să mă mut după ce plec din cămin. Ai auzit de casa activă?

– O casă căreia îi cresc picioarele și-o ia la fugă?

– Spre viitor poate!

A scos telefonul şi mi-a arătat conceptul de casă activă. Salata mi-a rămas suspendată în furculiță pentru că: “produce mai multă energie decât consumă” și “un mare respect pentru mediul înconjurător” sunt frazele cheie care mi-au atras atenția. Există speranță și pentru supraviețuirea salatei.

– Dacă amărâta asta de cameră nu e în stare să ne ofere un climat interior sănătos și confortabil, casa activă ar trebui să ni-l poată oferi pentru că e axată în principal pe mediu, folosindu-se resurse preponderent regenerabile și are la bază conceptul de funcționalitate. Ce e și mai interesant e că spre deosebire de casa pasivă – care se numește așa pentru că modul în care se realizează încălzirea e unul pasiv, adică vine din însorirea fațadei, de la ocupanții ei sau alte sisteme de ventilare și aparate electromenajere – casa activă e cu un pas înainte pentru că poate capta și stoca energia solară pentru o utilizare viitoare. Dacă am fi vecine, ți-aș putea alimenta și ție casa cu energie.

– Până atunci, poți cel mult să-mi dai un energizant.

– Nu glumesc! Viitorul bate la ușă! Uite ce proiecte de case am găsit. Au variantă de casă verde, proiecte ecologice, case NZEB și multe altele.

– Casă NZEB?

–  Net Zero Energy Buildings.

– Huh?

– Există și nZEB, care înseamnă near Zero Energy Building.

– Huh?

– Au legătură cu consumul de energie foarte redus, dar nu-ți bate capul cu asta, cred că oricum, nu ne vom mai baza pe aceste denumiri în curând, fiind doar cursul normal în care lumea trebuie să se îndrepte.

– Casă eficientă energetic sună foarte bine, dar cred că trebuie să fie foarte scump să ți-o construiești, am spus resemnată.

– Merită, având în vedere că în câțiva ani îți scoți învestiția, dar da, probabil tu vei sta în chirie o viață!

Andreea scoate limba ca un copil de cinci ani. Pentru cât de inteligentă era, câteodată mă întrebam, cine o primise la facultate?

– Hai dă-te din patul meu, că-mi iei aerul, am țipat la ea.

– Într-o casă din asta nu ți l-aș lua. Are sisteme de ventilație gândite pentru a asigura un climat sănătos chiar și iarna când nu deschizi geamurile.

– Hai! Dă-te o dată!

– Ofticoaso! Chiriașo!

Andreea mi-e un om foarte drag, dar avem o relație specială, dialogurile noastre decurg ca în ziua aia, reușind să-mi stârnească imaginația. Dacă omul a ajuns atât de departe încât să facă o casă cu consum aproape de 0, ba chiar care produce energie şi dispune, în general, de panouri solare și sisteme de colectare a apei de ploaie, o casă ce există atât pentru confortul nostru, cât și pentru binele mediului, cred că nu o să mai dureze mult până când vor găsi o soluție ingenioasă pentru fiecare doleanță de-a mea. Nu de alta, dar după discuția cu Andreea, mintea mi-a zburat într-un univers în care aș avea o casă care să iubească salatele la fel de mult ca mine, dar să fie și foarte inteligentă și să mă scutească de ridicatul de pe scaun pentru a stinge lumina, poate printr-un semnal vocal. Iar dacă mă scutește de acest ridicat, trebuie să mă stârnească la mișcare în camera plină cu aparate de fitness care folosesc energia solară transformată în electrică prin panourile fotovoltaice.

Ce am înțeles de la colega mea e că o astfel de casă activă trebuie să fie sustenabilă, ceea ce implică o orientare în funcție de punctele cardinale, dozarea luminii solare, existența ventilaței naturale și mecanice, folosirea de materiale naturale sau reciclabile, o izolație termică eficientă și folosirea energiei regenerabile.

Casa viitorului meu ar avea cărămizi din materiale plastice pentru că planeta nu poate suporta mai mult, aşa că va trebui să găsim metode tot mai eficiente de reciclare, deja există tehnologii în această direcție. Acestea ar fi din surse locale pentru ca distanța de transport să fie foarte scurtă. Poziționarea casei ar fi potrivită pentru ca panourile solare să funcționeze la capacitate maximă. Ferestrele ar fi suficient de multe pentru a oferi lumină naturală pe tot parcursul zilei, dar aș avea și jaluzele pentru a controla intensitatea ei, dar și supraîncălzirea pe timp de vară. Unde lumina directă a soarelui nu ar ajunge, aș folosi tehnologia tunelului solar care constă într-un canal de tip periscop care ajută ca razele solare să lumineze și acele spații.

Aş avea o mică seră în care să cultiv legumele preferate, aşa salata ar creşte sub ochii mei. Un perete al casei ar fi îmbrăcat în muşchi şi flori cu un sistem de irigaţii pentru a nu se ofili.

Printr-o aplicaţie mobilă, conectată la casă, aş avea acces la multe aparate şi obiecte, cum ar fi micul robot care ar face curăţenie după un program stabilit sau la comanda mea vocală. La fel şi blenderul care m-ar aştepta dimineaţa cu smoothie-ul făcut, căci imediat ar primi semnal de la telefon când am oprit alarma de dimineață. Patul mi-ar monitoriza somnul şi m-ar anunţa că am dormit prea mult sau prea puţin, mi-ar monitoriza respiraţia şi ar fi primul care realizează dacă e ceva în neregulă cu pulsul meu.

Dimineața, în dreptul dressingului, pe baza hainelor care se află în el mi-ar apărea pe telefon cele mai bune opțiuni și combinații de haine pentru ocazia pe care am selectat-o eu: haine de zi, de seară, pentru petrecere, office etc. Printr-un singur click, hainele ar fi livrate prin intermediul unor tuburi prin pereți direct pe pat, fiind deja călcate și parfumate cu lavandă sau aloe vera.

Obiectele din casă nu ar fi doar inteligente, dar şi practice. Biroul s-ar putea transforma în mai multe feluri de mese, de la masă de patru persoane, până la o masă în jurul căreia să-ţi aduni toţi prietenii. Canapeaua s-ar transforma în pat, dar şi într-un fotoliu înalt. Scările ar ascunde sertare, iar noptiera ar avea pe laterale rafturi pentru cărți.

Când prietenii ar veni la mine, ne-am uita la televizorul care e doar o proiecție holografică. Sigur că și jocurile prin intermediul ochelarilor VR ar fi la modă în programul de divertisment, iar dacă aș avea-o invitată pe Andreea, aș activa sistemul de farse, care la apăsarea unui singur buton pe telefon, ar scoate din pereți un fel de coardă transparentă exact unde pășește persoana căreia vrei să îi faci farsa, rezultatul fiind o împiedicare de tot râsul, pe care sigur că ar surprind-o camerele de filmat foarte discrete din fiecare colț al încăperii. Farsele ar putea fi diverse: din tavan să pice un păianjen fals, din materiale reciclabile, pe o persoană sau să se umple de o mâzgă verde când atinge un obiect. Ușor puerile farsele pe care mi le-am imaginat, dar se apropie 1 aprilie, așa că dacă ai tu în minte un sistem mai amuzant, nu ai decât să mi-l scrii.

Casa asta pe care mi-am imaginat-o ar împlini atât nevoi estetice, practice, utile, cât și de divertisment, și de ce nu, s-ar putea afla chiar pe lună sau pe altă planetă. Se consideră că planeta Marte ar putea oferi condiții de viață pentru om în viitor. O casă interesantă ar fi pe apă sau sub apă, totuși acolo imaginația mea ar trebui să funcționeze într-o cu totul altă direcție, iar deocamdată mi-ar plăcea să am o curte, să-mi scot mașina – care ar funcționa tot prin electricitate – din garaj, fără ca delfinii să o tragă. Las orașul de sub apă în stăpânirea sirenei Ariel, iar mintea mi-o păstrez aici pentru că nu-i așa? Mâine-poimâine apare casa visurilor mele, iar eu sunt prea ocupată să fug de balena uriașă.

Scriere fictivă pentru Spring SuperBlog 2019