Pizza are o însemnătate mare pentru mine. Momente importante din viața mea s-au petrecut în mirosul și aburul cald al acestui preparat minune care se potrivește oricui. Nu există om căruia să nu-i placă pizza. O găsești în tot felul de combinații, care mai de care mai trăznite sau clasice. Iubești ananasul? Nicio problemă! Ești vegetarian? Iarăși pizza te rezolvă! Îți place pâinea? Fugi de blatul subțire, ai alte opțiuni! Vrei să trăiești experiență de italian? Pizza e soluția. Uite câte sortimente sunt la Dodo Pizza. Nu vă scriu întâmplător de această pizzerie. Nu doar că au preparate gustoase, gustoase, dar pe mine mă leagă o amintire dragă.

Era o zi de primăvară, destul de ploioasă așa că idealul meu era să lenevesc cu părul ciufulit, în pijama, între pereți, uitându-mă la televizor, jucându-mă pe laptop sau citind. Interfonul gălăgios mi-a stricat zenul. Credeam că e poșta, așa că nici n-am întrebat cine e, doar am apăsat butonul de acces. M-am așez din nou în pat ca imediat să mă ridic – probabil universul îmi urmărise lenea monstruasă și voia să mă pună la treabă – căci bubuieli năucitoare s-au auzit în ușa mea.

“Vine sfârșitul lumii și nu știu eu?”

M-am uitat pe vizor. Era un tip cu o cutie imensă de pizza. A greșit oare adresa?

– Nu am comandat pizza, am spus cu tărie de caracter, dar am fost nevoită să-mi încordez pumnii ca să nu o înșfac. Aș fi vrut să o plătesc și să o mănânc în timp ce vizionez un film, dar m-aș fi simțit mult prea vinovată pentru cel care rămânea fără ea. În plus, știam că cei de la Dodo Pizza ți-o aduc destul de repede, iar dacă întârziau mai mult de 45 de minute mă alegeam cu încă una. Aș fi mâncat și seara, așa că ziua mea ar fi fost aranjată, fără ieșit din casă când nu ai chef.

Băiatul de la livrări, derutat și ușor speriat, s-a uitat pe foaia lui și a citit:

– Livrare pizza la adresa…, mi-a arătat foaia.

Era adresa mea.

– O fi o farsă? l-am întrebat și eu la fel de buimacă.

– Să știți că e 0 lei.

– Pizza nu costă 0 lei.

– Iubito! E de la mine, chiar stai să te tocmești atât? intervine prietenul meu, care apare ca de nicăieri, ia pizza din brațele băiatului și mă pupă.

Mi-am dat repede cu degetele prin păr ca să aranjez palmierul creat în mod natural și l-am lăsat să intre. Ce era de făcut? Avea pizza la el. Papilele mele gustative nu mi-ar fi iertat-o dacă-i închideam ușa drept în față, gând pe care l-am avut o fracțiune de secundă.

“Comandă pizza de fiecare dată când e o ocazie specială” e mottoul relaței noastre pentru că prima întâlnire am avut-o la pizzerie. M-am gândit: “e 8 martie? Nu!”, “e Ziua Îndrăgostiților? Nu!”, “am uitat când m-am născut și e ziua mea?”. Nu de ziua mea uitasem, ci de ziua noastră. Făceam trei ani de relație, iar când mi-am dat seama, m-am prefăcut că știam și că mă ocupasem să iau suc special pentru moment, că prevăzusem apariția lui. Iar el s-a prefăcut că mă crede și a ignorat că sticla de suc era pe jumătate goală.

Dacă pizza e o constantă în viața noastră și ne ajută să ne marcăm momentele importante, surpriza și mai mare a acelei zile care trebuia să fie cel puțin banală, a fost când cutia s-a deschis. Pizza arăta demențial, iar porumbul îmi făcea cu ochiul. Mă repezisem într-o felie când m-am văzut nevoită să o las în așteptare, căci în cutie, lângă pizza, stătea strălucitor și mic un inel cu o piatră albastră.

”Că e zi obișnuită
Sau una nebănuită
Că e sărbătoare mare
Sau doar ți-e poftă tare
E mereu bine venită
Pizza ce ți-e cuvenită
Te aștept să te gândești
Dacă te căsatorești!”

Era mesajul scris pe cutie, pe care nici nu-l sesizasem până atunci.

– Te căsătorești cu mine?

– Ca să mâncăm toată viața pizza?

– Și de asta!

– Da!

Apoi, ne-am așezat în fața laptopului, molfăind cu poftă și uitându-ne la camerele web de pe site-ul Dodo Pizza. Ce poate fi mai plăcut decât să mănânci pizza, cu un inel nou pe deget și să te uiți cum o bilă de făină devenită aluat va primi titulatura de pizza în spiritul sărbătoriilor, poate chiar simple: o promovare, o onomastică, o zi obișnuită în care ai poftă de ceva delicios sau o cerere în căsătorie, ca în cazul nostru. Din câte știu, poți să vizitezi bucătăria direct, nu neapărat de la distanță, dar nu-mi pierdusem scopul zilei, acela de a nu ieși din casă.

A. s-a apropiat de urechea mea, de abia așteptam să aud. Eram sigură că va spune ”te iubesc!”, dar a spus…

– Să știi că pizza asta e Dodo dintr-un motiv.

– Știu, știu, e delicioasă, a fost ce am spus cu voce tare, dar în mintea mea am continuat cu: ”acum spune te iubesc!”.

– Pe lângă asta. Aș vrea ca povestea noastră să evolueze ca a lor. Să ne împrăștiem iubirea cu viteză și determinare. Să ne creăm în relație un sistem la fel de bun ca Dodo IS, pe care să-l perfecționăm constant.

Mă uitam la el înmărmurită, dar a continuat explicându-mi că deși Dodo Pizza a început ca un singur restaurant în Syktyvkar, nordul Rusiei, acum sunt peste 450 în 12 țări diferite, înclusiv la noi. Totul a pornit de la Fedor Ovchinnikov care și-a dorit să creeze o companie IT care să facă pizza, ceea ce o face pe Dodo Pizza cu totul neobișnuită. ”Să știi iubito, că blogul lui l-a făcut pe un fan să vină cu investiția inițială. Tu ai blog, poate ne iese și nouă ceva din asta” a fost fraza pe care am reținut-o mot à mot pentru că a zis-o cu un așa aplomb că l-am pupat pe nas.

Am înțeles până la urmă și comparația dintre sistemul Dodo IS și relația noastă. Acest sistem, revoluțional în ceea ce privește comenziile, oferă clientului acces la site, iar fiecare angajat are contul său de acces. Dodo IS este conectat cu tot procesul, de la prepararea pizzei până la livrarea și plătirea comenzii. În Rusia, Dodo Pizza folosește deja drone pentru livrarea comenziilor. Încă nu te-ai prins de comparație? Și mie mi-a luat mult, cred că ce voia să spună e că își dorește ca relația noastră să evolueze constant, să funcționeze fără secrete inutile, să avem totul ”în platformă” și de ce nu? Să ajungă până la nori pe drona potrivită.

În viața mea, pizza a fost preparatul preferat din copilărie pentru că îl mâncam rar, a fost cele 8 felii împărțite cu colegii de la cămin, a fost acolo la zilele mele de naștere și la ale prietenilor. Această întâmplare încă nu s-a petrecut, e una fictivă, dar știu sigur că așa mi-ar plăcea să fie. Aștept ca eu și A. să facem 3 ani de relație și te anunț.

Scriere fictivă pentru Spring SuperBlog 2019