Ficțiune

Home Ficțiune

Cum îl găsești pe Făt-Frumos?

3

20 16 18 23 15 26

Mă uit încă o dată, încă o dată și tot așa: ba pe foaia mâzgălită cu pix și pătată ușor cu cafea în colț, ba în ecran la site-ul loteriei naționale. Mă frec la ochi și îmi fac vânt cu hârtiuța subțire. Am început să țopăi. În sfârșit puteam să-mi cumpăr apartamentul visurilor, iar totul stătea într-o bucată de hârtie care costase doar 5 lei. Din 5 lei, eu aveam să am patru camere, o bucătărie imensă și o baie pe care aveam să o umplu cu lumânări parfumate. Nu am ezitat, am accesat site-ul de anunțuri în care am încredere:

Server was not found

Ce Dumnezeu? Mi-am tras repede jacheta pe mine și am fugit la chioșcul de ziare. Nici măcar un ziar cu anunțuri nu era pe raft. Răsfoiesc repede câteva ziare, nicio pagină dedicată vânzării. Acum s-au găsit oamenii să nu aibă chef să vândă? Am început să respir greoi. Aveam o mulțime de bani, în 6 numere, 6 amărâte de numere, dar nu aveam posibilitatea de a alege apartamentul visurilor?

– Domnișoară, sunteți bine? m-a întreabat domnul în vârstă care pufăia din trabuc.

– Anunțuri de imobiliare nu găsesc?

– Nu aici. Am auzit că sunt niște protestatari la câteva străzi distanță, alătură-te lor!

Ce nepoliticos! Totuși, nu am plecat. M-am uitat insistent prin fumul pe care mi-l sufla în față.

– Mica publicitate a fost interzisă prin lege.

– Cum?

– Mica publicitate a dispărut, ce nu înțelegi?

Îmi dădeau lacrimile, nu știu dacă de la veste sau de la fumul cu care mă intoxicase.

Mi-a venit să întreb din nou: ”cum?”, ba chiar să-l strig din rărunchi, dar m-am întors cu spatele la omul arogant și mi-am scos telefonul. Trebuia să înțeleg termenul. Știam clar ce înseamnă publicitate, cel puțin din ce citisem știam că piața de publicitate e în creștere, dar ”mica publicitate”? Am încredere în dex, așa că m-am lăsat lămurită de el:

PUBLICITÁTE s. f. Faptul de a face cunoscut un lucru publicului; difuzare de informații în public; caracterul a ceea ce este public

Mica publicitate = rubrică a unui cotidian în care se publică anunțuri cu caracter particular

Așadar, mica publicitate are legătură cu noi, oamenii simpli care vând, cumpără și caută ceva: o companie plăcută, o haină deosebită, un telefon funcțional sau, ca în cazul meu, un apartament. De ce ne-ar face statul una ca asta? De ce ar lăsa companiile să aibă monopol? Îmi este clar că odată cu dispariția anunțurilor publicitare, forța companiilor mari, care au reclame la televizor și branduri puternice, create în timp, va crește. Chiar și micile firme și artizanii, care mai apelează la anunțuri publicitare ca metodă de promovare ar fi îngropați. Cum se traduce asta? În prețuri mai mari, în faptul că vei găsi anumite produse doar în unele magazine care probabil vor face contracte de exclusivitate cu furnizorii.

sursa: pixabay.co

Odată cu dispariția micii publicități cumpărăturile online vor fi afectate, vor rămâne mult mai puține opțiuni, ceea ce ne-ar determina să ne mișcăm posterioarele dodoloațe la târguri și bâlciuri, la așa zisele ”vânzări de garaj”. Probabil s-ar înmulți numărul acestora și s-ar face cu program, de exemplu, în fiecare sâmbătă dimineața, cum e cu anumite piețe alimentare. În cazul meu, trebuie să merg la o agenție imobiliară, să răsfoiesc prin portofoliul lor cu prețuri umflate, pentru că ei sunt cam singura mea opțiune, ei și prietenii. Primul pas o să fie să-mi sun toți prietenii, ca să-i pun să-și sune toate cunoștințele și tot așa, până vor scoate apartamentul visurilor mele din pământ dacă e necesar. Oare dacă scriu pe blog ce îmi doresc de la apartamentul ideal se consideră ”mica publicitate” și voi primi o amendă cât toată suma câștigată la loterie?

sursa: pixabay.com

Anunțuri publicitare sunt chiar și cele de pe site-urile de socializare, care totuși au parteneriate și cu firmele mari. Știu, site-ul de socializare nu e un cotidian, dar e tot pe acolo, așa că dacă unele sunt interzise, sigur urmează și celelalte, așa că ne vom alege cu taxe lunare pentru a le accesa pentru că veniturile lor se vor micșora. Cum vom trăi fără să ne etalăm zâmbetele spălate cu pasta de dinți a castorului?

Până și ziarele și-ar pierde din farmec fără rubrica de mică publicitate. Sunt oameni care le cumpără doar pentru asta, de exemplu eu, care voiam să-l cumpăr pentru locuința visurilor. Știți legile absurde? E oficial! Asta e una dintre ele. Nu doar că anunțurile publicitare sunt utile, dar uneori, anunțurile sunt și foarte haioase, așa că te destinzi la nevoile și ofertele oamenilor, aflând până la urmă cum e lumea, cine sunt persoanele de lângă noi. Uite ce am găsit eu în Anunțul Telefonic și mi-a stârnit cel puțin un zâmbet, asta pe vremea când încă exista.

Bună, te caut fată singură plinuță sau slăbuță

Caut doamnă adevarată între 25 si 45 de ani” – să înțeleg că în ziua de azi îți faci griji dacă e doamnă sau domn, îl înțeleg. Nu mă încadrez la vârstă că altfel… M-am pipăit, m-am ciupit, sunt adevărată, da, da, nici urmă de plastic sau componente metalice.

Dacă nu ești interesată de portofelul meu si nu cauți pe Făt Frumos pe un cal alb aș vrea să ne cunoaștem” – nu, nu! Îl vreau pe doi cai, cică există acrobați care călăresc doi ”cai frumoși” deodată, în picioare.

Oare ar avea mai mult succes cu: ”Făt-Frumos, o caut pe Ileana Cosânzeana”?

Sursa: pixabay.com

Știu, nu e corect, am dat exemple doar de anunțuri matrimoniale, dar amuzante sunt în multe alte categorii, iar printre ele, poate găsești chiar rochia ideală pentru bal, ăla unde nu dai de Făt-Frumos, că cică nu se vrea găsit.

Știu că te-ai întristat că s-a interzis mica publicitate. Și ”Morning Flower”, alarma mea gălăgioasă, s-a supărat, căci m-a trezit. Partea bună e că nu au fost interzise anunțurile, există o grămadă, poți să-ți găsești apartament, job, haine, electronice și multe altele fără probleme. Cum ar fi putut fi interzise când există de atâta timp?

Partea proastă e că mi-am verificat biletul de la loto 6/49 și nu am nimerit nici măcar un număr din cele câștigătoare.

Articol redactat pentru Spring SuperBlog 2019

Viitorul sună…e-Bine

1

Am primit aceast mail de dimineaţă, nu pot să nu vi-l arăt şi vouă. Nu de alta, dar am impresia că sunt schizofrenică, totuși, mailul e acolo. Ce s-o întâmpla peste 25 de ani? Dumnezeule! Vom putea oare să trimitem mesaje virtuale versiunilor noaste mai tinere şi neştiutoare? Varianta mea ridată susține că peste un sfert de secol, lumea o să arate cam aşa:

Subiect mail: Învaţă de pe acum ce înseamnă e-Mobility

Dragă puştoaică,

Nu te întreba cum de îți scriu, afli tu peste 25 de ani. Apropo, nu vreau să te descurajez, dar știi părul tău negru natural pe care toți ți-l admiră? Pe la 40 de ani, va fi de un alb strălucitor, iar dacă pici pe gheaţă s-ar putea să te trezeşti cu el smuls, de un puşti ce vrea să facă un bulgăre de zăpadă. Dar nu de asta ți-am scris, ci ca să-ți mulțumesc! Da! Îți mulțumesc că dintre toate mașinile care există pe piața de vanzări auto ai ales Mercedes-Benz EQC. Uite ce bine arată:

Ai fost parte din schimbarea lumii, încă de la început. O lume e-Mobility, de asta mă bucur eu acum. Nu ştii ce înseamnă? Draga mea, pune mâna şi învaţă! Totul se învârte în jurul conceptului Eco, aşadar în jurul vehiculelor electrice, hybrid si cele care utilizeaza pile de hidrogen pentru propulsie. Stai liniştită, o să înţelegi imediat despre ce e vorba, după ce îţi voi explica cum e viaţa mea acum. În principiu, acum există doar mașini electrice și hybrid. Pare greu de crezut, știu și că te gândești cum e posibil, din moment ce realitatea pe care o cunoști tu a mașinilor electrice are în continuare mici dezavantaje, dar toate se vor rezolva. Știu că prețul achiziționarii îți pare ridicat, dar te asigur că în timp merită, costurile de reîncărcare a unei mașini electrice fiind mai mici decât al alimentării clasice și există subvenții care te scutesc de la anumite taxe rutiere. Din câte îmi aduc aminte, chiar și pentru achiziționarea unei astfel de mașini statul acordă un ecotichet, și până la urmă, gândește-te cât de bine se simte jungla ta de pe balcon fără multitudinea emisiilor de carbon, alea care te fac să-ți curgă ochii și să-ți apară coșuri peste noapte. Știu că îți faci griji și de faptul că va trebui să oprești des să reîncarci, chiar sunt griji inutile, tu oricum mergi mai mult prin oraș, iar vehiculele electrice au în prezent o autonomie de aproximativ 450 km, așa că e rezonabil ca după o astfel de distanță să iei o pauză numai bună de reîncărcare a bateriilor, la propriu și la figurat. Știi că îți cunosc gândurile, nu? Chiar și la 25 de ani distanță de tine, îmi vine să te urechez când te aud: ”o infrastructură creată de atâta timp pentru mașinile pe combustibil nu poate fi schimbată”. Ce tot gândești tu acolo, puștoaică? Da, e greu, e foarte greu, dar se poate, iar exemplu îmi stă propria-mi lume, din anul 2044. Aici avem o mulțime de stații de încărcare rapidă, pe care le găsești peste tot: în parcări de magazine, hoteluri și chiar sub formă de baterii externe, pe care le poți ține la tine. Sunt la fel de mici ca bateriile externe de la telefon. E incredibil! Mă mir că nu le confund între ele câteodată, dar mă și bucur, altfel, îndiferent cât de smart ar fi telefonul meu, tot cred că ar lua-o razna.

Hai să te iau cu ce e mai ușor de imaginat: Hoverboard-uri. Da, ai citit bine, aceste mici invenții care par de pe altă lume, și pe care nu ai reușit niciodată să îți ții echilibrul, așa că ai preferat să uiți că puștii de 12 ani reușesc, iar tu ai rămas la clasicele role. Aceste nebunii cu lumini, rapide și care necesită echilibru au împânzit lumea, iar acum există și varianta lor care se ridică ușor în aer. Zici că faci surfing prin aer. Sigur că asta e forma puerilă a dezvoltării care a avut loc, având în vedere că acum mașinile se conduc singure, chiar și parchează fără ajutorul tău. Cei nostalgici după rotirea volanului au varianta de a alege și asta, dar în principiu pot să-și citească mailurile, să se uite la filme sau la peisaje fără să miște un deget. Degetul mai bine îl folosesc la deblocarea mașinii, care funcționează atât conectată la telefonul proprietarului, dar și prin amprentă. Se pot pune mai multe amprente, așa că acces poate avea atât soția, cât și soțul dacă vor să folosească pe rând mașina. Știu, ți-am promis că te iau cu ceva mai ușor, dar deja te-am pierdut. Te pomenești că ți-a rămas privirea la cuvântul ”soț” și vrei să-ți povestesc de bărbatul visurilor. E vecinul de la doi cu ochii albaștri? E tipul care îți lasă trandafiri pe birou la muncă? E cel cu care ai ieșit la întâlnire acum trei zile? Hai că te lămuresc, dar nu înainte de a îți spune că există taxiuri zburătoare, un fel de drone imense care te conduc unde îți dorești doar introducând adresa pe un ecran. Sigur că le chemi folosind o aplicație mobilă. Mă mir că nu m-a lovit până acum una direct în cap. Glumesc, dragă, au un sistem foarte inteligent de funcționare, nu există nicio șansă de a atinge vreun om, poate doar între ele. Iarăși glumesc!

Avem tuneluri care au înlocuit metroul. Sunt niște capsule care te transportă foarte rapid pe sub pământ dintr-o parte în alta a lumii. Pare un carusel nebun și zgomotos, dar să știi că toate invențiile astea pe electricitate sunt de fapt atât de silențioase că îți auzi propria respirație. 

Poate te gândești că toate inovațiile astea au făcut ca relațiile umane să se degradeze, ca oamenii să rămână fără joburi, ca lumea să se dividă între bogați și săraci, din contră, mereu va fi nevoie de oameni care să se ocupe de mentenanță. În plus, au apărut noi profesii, noi provocări pentru a controla o lume care nu mai seamănă decât foarte puțin cu ce a fost. Domeniul medicinii a făcut minuni, de exemplu, cu leacul contra cancerului, iar membre high-tech sunt oferite celor care au suferit amputări. Nu doar în medicină e nevoie continuă de cercetare, dar inginerii, informaticienii și astronomii  și-au triplat numărul. Faptul că oamenii ajung mai repede dintr-o parte în alta a lumii, face ca aceștia să aibă mai mult timp pentru studiu și domenii creative, pentru că sufletul nu se pierde niciodată, indiferent câtă inteligență artificială ne înconjoară.

Sigur că putem călători și pe lună acum. S-a construit un lift imens care cât ai zice  “miere” te duce acolo. Mulți tineri aleg să-și facă luna de miere pe lună. Știu, te întrebi dacă tu ți-ai petrecut zilele de după nuntă pe lună. Dar cine ți-a zis că te-ai căsătorit? Ai răbdare, nu te mai plimba dintr-o parte în alta cu telefonul ăla, poate îl spargi ,iar la tine, încă, nu s-au inventat husele cu airbag.

Pare incredibil ce îți povestesc că o să se întâmple peste doar 25 de ani, dar să ne amintim în ce ritm amețitor s-a dezvoltat domeniul IT, parcă ieri abia avem niște cutii imense pe care le numeam: ”calculatoare”, iar acum stăm în brațe cu cele mai subțiri device-uri. Crezi că am prea multă imaginație, dar și despre Jules Verne se considera că scrie SF pentru că povestea despre submarinul electric, elicopterul și chiar buletinul de știri, toate invenții ce există și în 2019. 

E o lume minunată, ca să nu-ți mai scriu că scaunele mașinilor îți fac masaj! Mașina în sine e un fel de smart watch pentru că poate monitoriza pulsul, poate vorbi cu tine și chiar iniția apeluri cu ceilalți participanți la trafic. Eu de abia aștept să pună pulverizatoare cu abur! Ca acelea de pe terase în verile caniculare.

P. S. În legătură cu bărbatul lângă care vei îmbătrâni, ți-am promis lămuriri, dar nu am precizat când, nu-i așa? E și mâine o zi, și peste 15 ani una, și peste 25 de ani… Între timp, să nu uit, brandul Auto Schunn aniversează 25 de ani, , în anul tău, eveniment ce coincide cu lansarea SUV-ului Mercedes-Benz EQC. Te rog eu mult, nu uita de el, doar așa se face că primești acum acest mail de apreciere! Cine știe, poate când îl cumperi întâlnești și bărbatul ăsta la care visezi!

Probabil alegerea e ca și făcută din moment ce am primit mailul.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019

Conversație cu Periuța

1

Periuța: Ești frumoasă!
Eu: Nu m-ai văzut. Nu ai ochi!
PeriuțaȚi-am simțit respirația. E fresh și miroase a lămâie. Sigur ești frumoasă!
Eu: Asta e pasta de dinti. Eu am mâncat usturoi aseară.
Periuța: Ah… credeam că vine de sub chiuvetă, de la coșul de gunoi. Scuze! Esti urată!
Eu: Și tu!

Au fost ultimele cuvinte pe care le-a auzit înainte de a fi aruncată spre noua ei prietenă: coșul de gunoi. Așa se stinge relația dintre mine si o periuță scumpă “la bani”, dar nu și “la personalitate”.

Ecoul încă se aude dupa ce închid ușa.

Periuța: Aici miroase mai bine…

Poate să zică ce-o vrea. Usturoiul e sănătos și bun.

Conducerea MDP

2

La masa rotundă, supraîncărcată de gustoase și colorate brioșe, acadele și bomboane, un grup de vreo 100 de copii se agită în jurul ei. Unii înfulecând cu poftă, alții concentrați în foaia sau tableta lor. Când dulciurile sănătoase, doar raw vegane, zahărul rafinat fiind interzis, nu se mai zăresc pe farfurii, poate doar mici firimituri rătăcite, copiii citesc propunerile scrise pe hârtie. Sunt copii deștepți, din toate colțurile țării ce fac parte din Măcinătorul de Probleme, gruparea ce se ocupă cu bunăstarea poporului. Cine i-a ales? Ei înșiși, în niște condiții totuși. Nu ai voie să faci parte din Măcinătorul de Probleme decât după ce ai învățat să citești, după un test de imaginație, la care nu pică nimeni oricum, neexistând calificative, fiind doar un mod de a-i cunoaște pe toți ceilalți și constă într-o prezentare pe care ți-o faci cum vrei tu, verbală, printr-un colaj sau de ce nu, printr-un filmuleț sau orice altă variantă mai ingenioasă pe care o poate găsi cineva. Selecția se face natural, cine nu face față și nu e potrivit, renunță singur. Trebuie să fii la școală. Pe care o începi la 9 ani. Până atunci părinții au scopul să te învețe tot ce știu. La școală nu îți spune nimeni alfabetul sau cum să socotești. Cărți de cultură generală, curiozități și istorie primești săptămânal de la Măcinătorul de Probleme, iar după ce le-ai citit, le înapoiezi, ca acestea să ajungă și la alții. Asta doar ca să te bucuri de mirosul paginilor, căci oricum ai avea toate pdf-urile necesare pe laptop, telefon și tabletă. Cărți ar putea fi pentru toată lumea, dar ceva îmi spune că Măcinătorul macină doar probleme, nu și copaci. Școala ar fi doar un mod de a rămâne în contact cu ceilalți, ar fi un prilej de comunicare și de a afla ce se întâmplă în jur, bineînțeles, cu jocuri. Neînțelegerile s-ar rezolva online, agresivitatea necesară copilului s-ar consuma în realitatea virtuală, acesta aflând foarte devreme diferența dintre cele două.

O întâlnire la Măcinătorul de Probleme decurge cu multe dulciuri sănătoase, cu o încălzire distractivă, care să dezmorțească mințile adormite, cu scaune confortabile și multă lumină pentru concentrare. După ce toți copiii au terminat de scris sesizările cu ce nu funcționează, nu doar după propriile dorințe, dar și din ce au aflat de la școală sau de la părinți, se discută cele care au apărut pe mai multe liste și se supun la vot rezolvările propuse.

Părinților nu le plângem de milă, ei nu muncesc, în niciun caz nu 8 ore pe zi. Unde le-ar fi viața? Doar vreo 8 ore e lumină afară. Adulții, considerați așa după 20 de ani, când au trecut de vârsta adolescenței, pot să aleagă să facă ce le place. Cui îi place să pescuiască să o facă, cine iubește animalele să le îngrijească, dacă bijuteriile îți fură privirea nu ai decât să confecționezi sau dacă arta e pasiunea ta, întotdeauna vor fi amatori de frumos. Materiale sunt din belșug, trebuie doar împărțite echitabil după dorințe.

Informațiile părinților cu imaginația copiilor ar crea un sistem politic nu doar colorat și gălăgios, dar și foarte, foarte atipic. Oferă responsabilitate copiilor și s-ar putea să te uimească, până la urmă dacă ei sunt viitorul, nu ei ar trebui să aibă cea mai puternică voce? Partea cea mai plăcută e că toți oamenii ar lucra împreună cu Conducerea Țării, până la urmă ce părinte ar fi împotriva propriului copil?

Textul răspunde temei: Inventează un regim politic și descrie-lpropusă de cei de la Guerrilla.

Fata în boxeri

0

Una dintre plăcerile mele, nevinovate deocamdată, este de a scrie, iar când asta îți place, te macină, cauți tot felul de portițe pentru a ajunge să scrii, blogul fiind una dintre ele, iar o alta a fost și articolul ăsta, când am descoperit concursul de la Guerrilla, Vocea Ascultătorului. Am trimis textul pe 4 noiembrie, cu câteva minute de termenul limită.

Cum ar arăta o zi din viața ta dacă ai aparține sexului opus?

Sunt fată, poate femeie pentru unii, poate copilă pentru alții, așa aș fi și ca bărbat: oglinda societații, personalizată în cazul de față cu: băiat, bărbat și copil. Din când în când, aș avea sclipiri autentice, aș fi eu, așa cum nimeni nu ar putea să mă cunoască, atunci s-ar putea să plâng sau să țip. Ar fi în regulă, mi-aș scoate plușul ascuns sub pat, dând totuși boxerii și șosetele la o parte, poate chiar amintindu-mi că unele trebuie spălate, și l-aș îmbrățișa pentru că aș fi un bărbat cu o latură emoțională puternică. Nu aș putea fi altfel decât un sensibil cu o mie de măști.

O zi din viața mea de bărbat ar fi obișnuită, m-aș trezi cu Beyoncé care s-ar dezlănțui la prima oră prin alarma mea cu “If I were a boy” doar ca să nu uit ce-și doresc femeile de la noi, și pentru că e mai bine să te trezească Beyoncé, decât Morning Flower sau cocoșul la 5 dimineața, ca în copilărie. Aș merge la baie cu bustul gol, fără două bile grele pe care aș fi îngrijorat că le văd vecinii. Și ce dacă mi-ar vedea bufnița de pe piept? Să dea vina pe tata, el avea părul negru și des ca un vârcolac, mama îi spunea: “ursulețul meu”. Ajuns în fața oglinzii m-aș chinui să-mi aranjez părul cu gel, aceeași moștenire, deci aș arata ca tata. Probabil doar dinții ar fi ca ai mamei, dar nu genetica ar fi responsabilă, ci faptul că trăgeam de bomboanele de pe băt, rupându-le cu dinții din față. Nu aș pierde ore pictându-mi fața cu îndemânare, cel mult m-aș spăla pe dinți, iar dacă nu uit, și pe ochi. Dimineața aș mânca mult, atunci când nu aș fi în fugă pentru a ajunge la birou. Probabil aș mânca mult tot timpul gândindu-mă că bărbații au voie să consume 2500 de kcal pentru o viață sănătoasă. Am voie să mănânc cu o ciocolată în plus față de fetele din jurul meu.

În metrou aș ceda locul unei fete drăguțe uitându-mă cât de seducător aș putea la ea, dar, probabil, aș părea doar ca cineva care a rămas cu gâtul înțepenit. În unele zile, aș avea noroc, fata drăguță mi-ar da numărul, datorită gelului de păr, desigur! Intr-o zi obișnuită, totuși, doar m-aș plânge în gând că mi-e somn de pic din picioare și mai bine îi cedam locul babei cu 5 plase în mână decât blondei cu telefonul folosit pentru a se uita la farduri sau rochii. Bărbat fiind, nu aș pierde o avere pe farduri și nu aș face diferența între primer sau mascara, aș stii totuși cum arată rujul.

La birou aș bea cafea gratis și i-aș da o pastilă de stomac unei colege care e in acea perioadă a lunii. Aș fi genul de tip care umblă cu pastile doar pentru că mama e farmacistă și a reușit să-l sperie rău de tot. M-aș uita cu milă la colega care arată ca atunci când mă lovesc în stomac cu un colț de birou. Rectific! M-am pripit! Arată ca cineva care primește un șut între picioare. Săraca! I se întâmplă asta o dată pe lună?

Seara, mi-aș suna bunica să-i spun că o iubesc, și mama să o întreb dacă poate să-mi trimită ceva pachet cu mâncare la capitală. E greu și cu salariul aici!

Noaptea, aș merge cu băieții în club și m-aș lăsa captivat destul de ușor de două picioare lungi și descoperite, ca spre dimineață, mai sărac în buzunar, dar mai bogat vizual mi-aș da seama că probabil a fost o clientă falsă care și-a luat comision pe toată băutura pe care i-am cumpărat-o. Oricum nu aș știi ce culoare au ochii ei, dar cu siguranță are cupa D la sutien. Am o soră, aș știi cupele la sutien pentru că am auzi-o toată copilăria plângându-se că poartă cupa A. În copilărie nu înțelegeam. ”A” nu e cea mai bună notă în sistemul american? Oricum, nu aș mai fi făcut gluma asta cu nicio femeie după ce m-am ales cu un tablou în cap de la sora mea. Nu o fi fost tabloul cu sutiene, dar sigur a contribuit la a îmi intra în cap toate informațiile necesare.

Ajuns acasă nu m-aș gândi să mă demachez , nici să folosesc cremă hidratantă. Probabil aș regreta peste ani, dar aș fi hotărât să-mi las barbă când nu m-aș mai recunoaște în oglindă. Aș spera să fie la 80 de ani, și puștii să mă confunde cu Moș Crăciun.

Albinuța

0

Albinuța-n pumnul meu
Nu mai zboară ca un zmeu
E captivă și i-e greu
Să mai umble teleleu

Dar ii dau drumul ușor
Îmi scutur mana cu dor
Doar să plece, n-o mai sta
Eu deja am strigat “taaa”
Cand ea acul l-a infipt
Si ma simt un pic cam fript
De faptura ce firavă
M-a lasat ușor bolnavă
Cu o mână bandajată
Unde-i mierea colorată?

Eu am fost cea rea de fel
Căci din palmă-am cutezat
Libertatea i-am furat
Dar puternică din fire
Nu trebuie să ne mire
Cum cu acul a luptat
Și din pumn a evadat

Sacrificiul e suprem
Dacă libertate vrem

Poezie Contemporană

0

Rimă de se poate
Măsură nici atât

Cât despre ritm?
Ce mai vorbim?

Primăvara unde-i? Nu aici!

0

Dacă am ochii frumoși, fulgii îi sărută
Cu picături mai reci ca roua dimineții
Dacă am buze pline, zăpada le caută
Cu albul impecabil al cerului amiezii
Dacă am bucle multe, neaua le asmută
Cu duritatea lunii ce aparține serii

Dar eu nu am nimic, așa că nu mă atingi
Mă lași să stau pitită ca o fricoasă în crengi
Tot așteptând cu drag al primăverii ghiocel
Ce stă ascuns, cu dor amar, de iarna ce-i model.