Dacă aș fi Cătălina Popa de Emil Călinescu

Am primit provocarea să scriu, ca la școală (era să zic ca la clasa I, deși, într-un fel, nu e chiar departe de adevăr), un eseu (o compunere) cu tema Dacă aș fi Cătălina Popa… Cum eu sunt băiat ascultător, voi scrie fix despre asta. Mă rog, mai scria ceva după Cătălina Popa, dar cum eu sunt în clasa I și fac școală online zilele astea, mi-a picat netul până să văd continuarea. Atât am văzut, atât scriu. Mă rog, de fapt am deconectat eu netu’ când ne-a zis doamna să scoatem o foaie de hârtie, dar na, să nu mă ziceți … Eu spun aici, pe blogu’ Cătălinei, dar știu sigur că nu citește nimeni ce scriu eu p-aici…

Așadar: 

Dacă aș fi Cătălina Popa … aș avea și io habar cum e să ai sub 1.65 și sub 50 de kg. Uneori, uitându-mă la mine, stau și mă întreb: când am avut eu ultima oară 40 de kile? Fără 1 în față, da? Când sunt într-o stare mai dubioasă, întrebarea devine: oare la naștere am avut sub 50 de kile? Tind să cred că nu!

Dacă aș fi Cătălina Popa … aș avea și eu habar cum e să câștigi Super-Blogu’. Na, nu știu cum e să te simți (super) câștigător (super) blogosferic. Cândva în această viață sper să aflu.

Dacă aș fi Cătălina Popa … aș simți și eu cum e să urășți popii și să te cheme Popa. Mă rog, chestia e pe jumătate în glumă, nu știu dacă i-aș disprețui așa cum o fac acum, habar n-am dacă ea-i urăște, dar știu cazuri de persoane care se comportau fix la fel. Să nu mai zic de persoanele pe care le cheamă Manea și care urăsc manelele din suflet. Nu degeaba mi-am botezat astfel personajul meu.

Dacă aș fi Cătălina Popa … m-aș putea strecura, la propriu, la multe evenimente. Căci marea problema atunci când ești cât mine (lăsăți deoparte kilogramele: și dacă aș fi slab-mort tot aș fi vizibil de la distanță din cauza înălțimii) este că nu te poți face nevăzut. Și sunt momente, credeți-mă, când ți-ai dori asta. Iar dacă e să vorbesc despre trecut, au fost extrem de multe momente când mi-am dorit să mă fac nevăzut. De exemplu, când eram student absența mea era observată din start. Nu era nevoie ca profesorul, ORICARE ar fi fost el, să citească foaia de prezență. În zilele acestea, aș avea curajul să mă strecor mai ușor în locuri interzise (pe stradă ori DOAMNE-FEREȘTE în parc).

Dacă aș fi Cătălina Popa…  aș scrie câte un articol guest-post pe fiecare dintre blogurile lui Emil CălinCescu. Mă rog, asta dacă aș fi Cătălina Popa ca trup și Emil Călinescu ca minte. Căci altfel …

Dacă aș fi Cătălina Popa…  nu l-aș primi pe Emil Călinescu la mine în casă. Vorbesc de cea virtuală, acest blog, căci în cea reală nici nu se pune problema.

Dacă aș fi Cătălina Popa …  i-aș răspunde lui Emil Călinescu printr-un vlog. Aș lua fiecare punct al acestui articol și l-aș comenta. Fie aș adaugă clipul la finalul articolului, fie aș scrie un articol distinct pe tema asta.

Dacă aș fi Cătălina Popa…  aș scrie, și aici vorbesc serios, un articol identic pe blogul lui. Să fac și io mișto de el așa cum a făcut el de mine.

Pentru inspirație, atât pentru Cătălina, cât și pentru cititori, recomand melodia următoare:

Eu sunt Emil Călinescu, articolul Dacă aș fi Cătălina Popa  a fost o provocare și, la modul serios, chiar o provoc pe Cătălina să-mi răspundă printr-un vlog. Și să scrie un articol asemănător pe blogul meu. Iar dacă nici acum nu știți cine sunt, vă zic doar atât: minunat e CINEMIL recunoaște. Orice gust ai avea și oriunde te-ai află, citeștE-MI-L sau mori prost! 

Acest articol este scris, după câte ți-ai dat seama, de Emil Călinescu, iar pentru că am simțit nevoia de a adăuga câte ceva, am acceptat să vin cu un răspuns sub formă de vlog.